Statiunea Busteni se pregateste de sarbatori…

Sa te plimbi seara prin parcul de langa Primarie sau pe langa aceasta… Sa fie ceva zapada si putin ger 🙂

Ca in fiecare an, administratia locala demareaza la inceputul lunii decembrie actiunea de aliniere a statiunii la sarbatorile de iarna.

Iar la doi pasi de parc se afla Clatitele de Poveste 🙂

A fost cel mai frumos 14 decembrie din viata mea…chiar a fost! Miracole sau minuni? Sa va dovedesc!

Am trecut de pragul de 33 de ani. In sfarsit, am scapat! Sunt bucuros :)) :)) Daca aveti rabdare sa cititi, veti afla niste lucruri foarte interesante…

7Povestea Bucegi Natura 2000 fara trandafiri nu merge 🙂 chiar nu merge, oricat am incerca :))

Unii nu au inteles multe articole, altii m-au acceptat in lumea lor, asa cum sunt, cu bune si rele…prietenii adevarati nu au intrebari.  Sunt multi prieteni aici pe blog, pe majoritatea nu-i cunosc, dar vorbim prin sms, mail, telefon, fizic…

Fiecare dintre noi avem spaime, temeri, a mea a fost varsta de 33 de ani. Povestea este prea lunga, pe sarite am sa vi-o spun. De vreo cativa ani, au aflat cate unii o poveste fantastica de prin Bucegi si ma asociaza cu ea. De aici si faptul ca le tai elanul multora cu piramida si alte chestii de prin Bucegi, create de oameni care nu au alte repere comparative. Este bine sa verifici ce afli cu anumite situatii pe care le-ai trait, vazut, si iti poti da seama de veridicitate. Bun! Si eu apar in visul unui calugar, de acum zeci de ani, o nebunie la care in ultima vreme am capatat o puternica alergie.  Pe de alta parte, au mai fost persoane care mi-au spus ca ele stiu cu siguranta ca la 33 ani, o voi incheia cu viata. Nu prea am luat in seama, cine are timp de tot felul de prostii. Spunand mai multi, iti cam intra insa prin minte… Si da, daca stau asa sa vorbesc de chestii personale, pot spune ca la 33 de ani am murit de cateva ori in interior, dar nu fizic 🙂 Pana la urma, gandul acesta a ajuns sa ma macine prin noiembrie, apoi s-au intamplat alte lucruri negative. Au trecut, a venit decembrie, a fost bine.

Era joi, 12.12.2013, si a doua zi venea ziua de vineri 13 🙂 Bineinteles ca eu am zis, sa vezi tu ca se intampla ceva maine. Am renuntat sa conduc, am renuntat la deplasari cu alte mijloace, am facut treburi fara grad de pericol. Dar nu le faceam cu o teama, ci cu gandul ca tot zicand unii, altii, treaba asta, cine mai stie…era si ultima zi 🙂

Gata, si a venit 14 decembrie, am 34 ani, respir usurat 🙂 Mare prostie, nu? :))

Seara pe 13, ma suna doi prieteni, sa-mi zica La Multi Ani. Primul a fost ca de obicei primul, al doilea era Micutzul morocanos. Nu ne mai auzisem de vreo 2 luni. Stiam ca este suparat, nu pe mine, pe alti prieteni, si am zis sa nu-l deranjez, sa nu intru in colimatorul lui 🙂 Temerea mea fata de el era insa nejustificata. M-am bucurat ca m-a sunat! Multumesc 😉 Seara de 13.12. a continuat cu persoane apropiate: Radu, Camelia, SNV si eu, evident 🙂

10Luna plina

Dimineata, ma trezesc si il pup prima oara pe Rares, ca doar el se trezise. Pe la 8 pornesc calculatorul sa postez anuntul ca se aprind luminile in Sinaia. Intru si pe mail…unde gasesc 2 mesaje, nu pot sa va spun cat m-au impresionat cele scrise. Doar va doresc sa aveti parte fiecare, de asemenea cuvinte, trairi si persoane. Apoi suna telefonul deseori sau veneau mesajele. Ma uit eu la un numar de telefon si zic: „cred ca este soacra-mea, cine stie cu ce ma ia la rost, mai bine nu raspund”.  Pana la urma primesc un sms de la mama-soacra de pe alt numar. Asa ca, oare al cui era numarul anterior. Cand m-a sunat inca o data, nu am auzit. Spre seara, pe la ora 20, din nou. Am raspuns, era Carmen, o doamna ce mai vine cu noi in excursii. Nici cu dumneaei nu mai vorbisem de mult…si nici o scuza nu imi venea in minte. Si ma trezesc auzindu-ma cum ii spun de ce nu i-am raspuns :)) …ca nu am vrut :)) Pana la urma, s-a obisnuit lumea cu prostiile mele si am dat-o la pace… Scuze lui Radu si lui Catalin de la Baia Mare, si or mai fi…

Dupa ce ziua a debutat atat de frumos, am continuat sa vorbesc cu Radu si Camelia, dl. Crisan, un alt prieten drag ce nu uita niciodata de mine, mi-a trimis niste mesaje deosebite.  Mai stiti cand in primavara a spus ca vine la concursul Vertical Trail Race din Busteni? Si in luna august, ma astepta la Babele cu o haina groasa sa nu imi fie frig dupa atata alergare, la acel concurs? 🙂 Ce om minunat!!! Eu uitasem ca o sa vina! Asa cum veti observa si din comentariile de la acest articol, minunile exista:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/12/09/cand-visele-imprumuta-forma-realitatii-exista-dumnezeu-o-constiinta-superioara/

…dl. Crisan si cu mine vorbeam de miracole. Deja acest termen in mintea unora are alta rezonanta…ca numim orice, miracol, ca totul are o explicatie stiintifica s.a.m.d. Nu pot sa va spun la ce se referea dl. Crisan, dar Dumnezeu in cazul lui a facut o minune. Daca va spun, o sa-mi dati dreptate, ati vazut unii si pe la televizor.

Vorbesc asadar cu prietenii acestia dragi, pe acasa cu altii, familie, bucurie, rude…si Tortul. Un super tort! Pe gustul meu, si la propriu si la figurat. A iesit perfect! 🙂 L-am taiat si partea regelui a ramas a regelui…adica muntii aceia, niste braduti si o floare de colt.

1

2Cata imaginatie si cata creativitate 🙂 Flori de colt, munti ce seamana cu piscurile Claia Mare si Claia Mica din Bucegi, padure, lac, peisaj de iarna…ce frumusete!!! Pe gustul meu, o placere sa te uiti la el…conceptia lui nu imi apartine.

Dar nu am reusit sa stau prea mult langa tort, Rares deja se intindea spre el, sa apuce, sa-l vada, era cand pe scaun, cand pe jos…pana la urma l-am adus aproape de ispita:

3

4Va imaginati si cat a fost de bun…da, aproape a fost…ca mai am putin din el :))

Apoi pe la Sinaia cu cativa prieteni, ne-am pierdut unii de altii la lasarea intunericului, am ajuns pe la o cofetarie, prin locuri unde erau alti oameni ca si noi, multumim…

Va spuneam si de evenimentul de la Sinaia, cu iluminatul festiv:

5Pana sa se intunece, o multime de oameni faceau poze renilor si personajelor din apropiere. In cele din urma am facut o poza mai buna

8Am intrat putin la o cafea, dar Camelia imi facuse pofta dimineata cu o amandina, asa ca am luat una

9Asa arata Sinaia inainte de ora 18 cand au fost aprinse luminile. In centru, o atmosfera de sarbatoare, cum celor de acolo li se serveau bauturi calde, erau prezenti si multi jandarmi si politisti 🙂 La ora 18, linistea a fost sparta de focurile de artificii ce se auzeau de la kilometri distanta…

11

13

14

15

16Ce bine a iesit masina aceasta 🙂

Si sa mai si plecam…era atat de frumos incat nu as fi vrut sa se mai termine ziua 🙂 Am ajuns si in tren. In care altul? SNV, era trenul de 19:20 si ceva :)) Acela este trenul preferat, este un simbol, este parte din multe povesti…asa cum bucurestenii urca in trenul de 6:00 dimineata si vin la munte. Multi iubitori de munte din Capitala ce vin in Valea Prahovei urca in trenul de 6 a.m. Este trenul lor, toti il stiu, este un reper, ceva care ii duce catre… Asa si cu acest tren 🙂

17Trenul, eram in el de ceva vreme :))

18Musai sa pozez si locomotiva veche

Desi nu trebuia sa merg multe statii, ma hotarasem sa merg ca sa prind un alt tren la intoarcere, sa fiu in grafic 🙂 Eu sunt cu planurile, totul trebuie sa iasa cat mai aproape de Perfect.  Vine trenul de intoarcere, ma sui si eu in el, bucuros ca a fost o zi plina, cea mai frumoasa zi de nastere…abia asteptam sa ma asez pe un scaun sa cad in nostalgie :))

Trec de controlor, ma uit in compartimente, unul plin, altul murdar, gasesc pana la urma unul iluminat si ma asez. La fereastra ce sa fie? Parea o mica husa. Imi spun ca proprietarul este pana la toaleta sau fumeaza vreo tigara. Asa ca incerc sa ma relaxez. Vine controlorul ii dau biletul…si atat. Numai venea nimeni. Cand ajung in alta statie, imi dau seama ca obiectul a fost uitat de un calator grabit.  Ma uit la husa si imi zic: „in interior este un Ipad, o tableta ceva…”

19Un altfel de „cadou” 😉

Ii fac niste poze, o filmez, cine stie ce putea sa fie, asa ca mi-am luat cateva masuri de precautie. Poate era vreo inscenare :)) Iau obiectul, imi dau seama dupa greutate ca nu este o husa goala, o deschid si iata ce era:

21Poza este facuta acasa…acolo in tren nu i-am mai facut, am filmat-o doar

Inchid fermoarul si raman asa cu ochii tinta: „doar mie mi se pot intampla astfel de lucruri…de ziua mea, gasesc o tableta, poate mai performanta decat ce am eu”. Si stau asa…in ganduri…pentru mine a fost o zi perfecta. Dumnezeu a facut ca totul sa fie bine, nu vreau mai mult, am primit mai mult decat speram…pe mine ma intereseaza in primul rand gandurile prietenilor, intentiile apropiatilor, sentimentele lor.

Am avut o zi perfecta, de ce vrea acum Dumnezeu sa gasesc eu aceasta tableta, de ce m-am oprit tocmai acolo, de ce altcineva nu a vazut-o, trenul era destul de plin, de ce nu au vazut-o controlorii… Iau tableta si o pun in sacosa, o sa dezleg eu misterul acasa.

Ajung si acasa, o deschid, deci draga prietene Mihai Ciocan din Brasov, ce lucrezi la TOTAL si esti nascut pe 7 decembrie…tableta ta este pe la mine 🙂 Intru prin conturile omului, ca erau deschise, vad pozele din drumetiile sale, prin Piatra Craiului si prin Bucegi la Stana Regala, caut pe Facebook un numar de telefon, un contact ceva, si citesc la Despre Mine ca el este ATEU :)) Pai de aceea, si-a pierdut el tableta. Lasa ca a vrut Dumnezeu sa o gasesc eu si sa i-o returnez. Poate reusesc sa-i schimb poza de fundal a tabletei, el are un tanc :)) sa-i pun una cu manastirea Caraiman. Merg azi acolo si daca ma suna il astept pe la biserica. I-am lasat niste mesaje: lui, prietenei sale, unei colege de serviciu cu nr. meu…ca sa vina sa o recupereze.

Intrebarea este: Face Dumnezeu minuni sau nu face? 🙂 Vedeti doar ca oricat de necredinciosi am fi, se intampla atatea lucruri, dar in iuresul acesta al vietii nu le mai bagam in seama. Cati nu vor zice acum altceva despre mine?  Sa va spun dinainte ce vor spune:

1. Amicii ce ma cunosc oarecum, vor spune ca sunt fraier, ca nu trebuia sa vorbesc, ce imi strica mie o tableta? Stiti ca asa suntem noi, nu ne mai saturam, mereu am vrea cat mai mult. Mie mi se pare nepotrivit sa ma folosesc de bunul altuia, in timp ce poate acela plange dupa el…

2. Comentatorii anonimi, telecomandati, pe care i-am invins mereu prin puterea exemplului, nu vor intelege altceva decat ca postez ca sa ma laud 🙂  Intotdeauna au inteles gresit. Trebuie sa ne depasim conditia…care cum reusim 😉

Dumnezeu mi-a dat tot ce mi-am dorit in acea zi de 14 decembrie. La sfarsitul zilei m-a incercat.  Sa vada daca sunt nerecunoscator, imi dau seama ca pentru unii ce spun eu acum este limba straina, dar viata mea asa se deruleaza, cu credinta in Dumnezeu.  Noi, oamenii, mereu vrem mai mult, nu ne multumim, nu mai vedem cand ne ajunge 🙂

Nu am scris acest lucru pentru a ma lauda, nu simt nevoia, vreau doar sa dau un exemplu ca fara Dumnezeu nu se poate.  Si chiar nu am facut cine stie ce, mare lucru o tableta…ce daca este mai performanta decat a mea 🙂 Mi se pare important ca nu mi-am insusit-o desi „doar” EL ma vedea. Invatamintele sunt simple, proprietarul tabletei este fara credinta in Dumnezeu dupa cum marturiseste, eu pus din nou la incercare…si voi care priviti intamplarea 🙂

20La Busteni

Acum la final, nu stiu cum vi se pare, personal mi s-a parut foarte frumos. Ziua incepe si se deruleaza perfect, la final cand sa-ti tragi sufletul, apare ceva suplimentar. In opinia unora este altceva, in opinia mea si foarte probabil a majoritatii, Dumnezeu a vrut sa vada daca am o limita, daca stiu sa mai disting unele lucruri, sau inteleg ca totul mi se cuvine :)) Si pentru proprietarul tabletei este un semn, o invatatura…

A fost bine, a fost perfect pe 14.12, niciodata nu am vrut altceva decat ce este al meu, ce cred eu ca este al meu! Dar ce este al meu, este doar al meu, ma refer insa la cu totul alte lucruri! Sa ne auzim cu bine la anul 🙂

Abia astept sa-l cunosc pe baiatul acesta, are vreo 27 de ani. La manastirea Caraiman mi se pare cel mai potrivit 🙂

O duminica frumoasa!

Lasarea intunericului la Busteni

Stati linistiti, nu este despre acel intuneric al orasului 🙂 In asteptarea unui post cu tot ce are Busteniul, adica obiective, casele smecherilor, locuri unde a fost odata ceva, cele mai paraginite case din Busteni, m-am gandit eu la ceva mai amplu…voi posta patru poze facute aproape de lasarea intunericului…

Vine week-end-ul, merg pana la Bran…asa ca de astazi, incepem sa ne relaxam…

Monumentul Eroilor

Iluminat

La „polul opus” era o alta lumina, de data aceasta naturala

Un fel de a spune „Noapte buna!”