Lansarea unor noi carti din proiectul „Pasi in Timp”

Nu va trece anul cum am mai spus…

Doua carti au iesit de la tipar. Pana de Craciun sunt mai multe.

Cam greu le-am dus la capat… pentru ca 2018, a fost un an frumos, cu realizari, multa munca, vise implinite, prietenii pastrate dar si oameni noi, disparitia unui om extraordinar-Lucian Stan, obstacole, drumuri, reluarea maratoanelor si mai sunt… despre cum cineva mi-a luat cu bunastiinta ce era mai important pentru mine. M-am uitat in jur dupa dusmani dar pana si ei s-ar fi simtit ofensati de asa ceva :)) Pana la urma, am zis ca tot ce conteaza e ce ramane in urma. Asa m-am mobilizat pentru mai multe lucruri, cum ar fi si cartile de fata:

Da, este o privire noua asupra celebrei lupte de la Posada. Cartea se numeste „Lupta de la 1330 la Centenarul Marii Uniri (1918-2018) – Varianta Posada prahoveana”. Cu capitole noi, cu concluzii, cu probe, niste urme de logica. E clar ca Valea Prahovei e locul luptei din anul 1330. Insa, pentru a deveni unanima ideea trebuie sa scoti din pamant arme sau documente din arhive. Deocamdata, nu a gasit nimeni nimic de acest gen si tot ce se spune sunt doar pareri. Ca sunt specialisti sau amatori, sunt doar pareri pe marginea acestui subiect.

Peste toate aceste pareri se inscrie cartea de mai sus, care vine numai cu probe, cu concluzii, arata de unde Nicolae Iorga s-a inspirat in alegerea ipotezei sale, sunt corespondente cu ambasade si foruri culturale, cercetari documentare, opinii… Toate acestea sunt puse sa-i zicem intr-un tablou. Dupa ce ai gata tabloul, te dai in spate cativa pasi si-l analizezi. Daca esti familiarizat cu subiectul, nu-ti ia cine stie ce timp ca sa ajungi la concluzia evidenta: ca defileul Prahovei este locul luptei de la 1330.

Problema este insa un fel de Elodia 🙂 E evident cum a disparut si cine e autorul. Treaba este alta: cum ajungi la probele unanime?

Prin urmare,

1. Avem o biserica intr-un defileu, necunoscuta pana sa descopar documentul, alta decat a schitului Lespezi. Necunoscuta adica nu a vazut nimeni pana la mine ca in defileul de la Posada prahoveana a mai fost o biserica. Deci, ai o biserica intr-un defileu ce a fost propus ca loc al luptei din 1330 de catre istorici. E singura biserica necunoscuta din multimea de defilee, ipoteze ale acelei lupte. Culmea, biserica ar fi cum se spune, exact pe locul luptei, in amintirea acesteia. Biserica nu e inventata de mine ci austriecii au redat-o pe o harta. Eu doar am observat-o. Sa cautati si voi, si o sa vedeti ca in alte defilee, presupuse locuri ale luptei din 1330 nu este nicio biserica necunoscuta. Doar in Valea Prahovei.

Ipoteza mea, ca ramane totusi o ipoteza in contextul in care nu se va pronunta vreo autoritate stiintifica in domeniu, nu pleaca de la ce vreau eu sa cred sau ce spun marii istorici. Aceasta pleaca de la o baza reala: biserica din defileul Prahovei, alta decat a schitului Lespezi. E prima proba clara in abordarea luptei din 1330. Nu mai e vorba de speculatie, strategie, idei ci… de un reper evident.

2. Apoi, Mircea cel Batran mentioneaza intr-un hrisov la vreo 80 de ani distanta de lupta din 1330, o biserica, moara si metocul acesteia ca fiind existente pe apa Prahovei. Si nu e vorba de Gherghita ca acolo era el cand dadea hrisovul. La acel moment nu era atestata nicio localitate de la Gherghita in sus, nici macar Campina. Biserica nu era nici ctitoria lui Mircea, nici a tatalui sau; ca daca era, aceasta ar fi fost numita „a mea, ale mele”. Ca asa era obiceiul. Se poate spune ca era anterioara domniei lui Radu I (1377-1383), care era tatal lui Mircea si nepotul lui Basarab I. Radu I s-a nascut chiar in anul 1330. Mircea s-a nascut in 1355, in timpul domniei lui Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I.

Cam asa curge cartea de peste 200 pagini, ce are pe alocuri si aspect de jurnal. Cu mers prin tara pe urmele legendarului Negru-Voda, multe imagini si baze de plecare pentru alte cercetari…

Iar cautari prin arhive, o sa pot face abia din anul 2020. Asa ca ramane varianta terenului pe 2019. Ar fi nevoie de circa 10 persoane, in putere, sa sapam in cateva locuri. Pentru acest lucru trebuie acei oameni. Poate gasim ceva, poate nu gasim. Iar acei oameni sa aiba idee de istorie, fara alte ganduri 🙂 Ca timp nu stiu, vreo 2 luni de zile, cate 2 zile pe saptamana. Si o zi pe saptamana ar fi bine. Poate la anul, cine stie…

Probabil, ramane de stabilit contextul legal, o sa dau un anunt la anul… cine vrea sa participe. Ca sa lamurim pentru totdeauna aceasta problema 🙂 Platim un arheolog care sa supravegheze lucrarile… Sau, putem astepta pana devin eu unul, nu ar mai fi chiar asa de mult timp :))

Deci aceasta este cartea cu Posada, insa continutul va asteapta si cu alte lucruri inedite.

….

Mai este si o a doua carte, „100 de Stiati ca despre Valea Prahovei – episoade culturale, turistice, istorice si religioase de la Predeal la Comarnic” :

Aceasta carte ar trebui sa fie „abecedarul” localnicului din Valea Prahovei si al vizitatorului acestor locuri. Toate capitolele au cate 2-3 poze. Este o carte simpla, de vreo 100 si ceva de pagini, adresata celor care nu mai au rabdare sa citeasca foarte mult.

Ambele vor fi disponibile in vreo 2 saptamani.

Aparitia cartilor cu nr. 2 si 3 din Proiectul „Pasi in Timp”

Ieri am ras putin, azi vorbim de lucruri mai serioase. Mai era ceva si am spus ca revin azi, dar este atat de stupid incat trebuie legat de altceva mai serios: o actiune de mediu. Voi reveni in cateva zile, cu acea exprimare-actiune a unui mare responsabil al mediului, ca la asta ma refeream cu acel maxim de stupiditate.

Acum, o sa va prezint cele doua carti. In week-end aveti timp sa cititi articolul 🙂

Cei care urmaresc Proiectul Pasi in Timp, acel proiect de reconstituire istorica si promovare turistica a Vaii Superioare a Prahovei si Parcului Natural Bucegi stiu care sunt intentiile si obiectivele autorilor. Le reiau totusi: alcatuirea a 5 carti pana la 1 Decembrie 2018, Centenarul Marii Unirii, in care sa fie cuprins aproape tot ce este de valoare in zona noastra, fara a relua aspectele clasice cu Castelul Peles si alte chestii romantate.

In zilele noastre, oricine poate deveni un vector de opinie si directiona cetatenii acolo unde doreste, relatandu-le un adevar personal nu si adevarul asa cum este el. Iar in ceea ce priveste identitatea acestei zone, a Vaii Prahovei, se confuzeaza major in toate domeniile, de la turistic, istoric si pana la cultural-religios. Oamenii umbla pe sub muntii, beau apa zeilor, fac un talmes-balmes din datele istorice, mai recent declara microhidrocentrala de pe paraul Peles realizata in anul 1884, monument istoric considerand ca era fosta moara a Manastirii Sinaia, si cele doua obiective nu doar ca nu au legatura ci erau la sute de metri distanta, reabilitarile de monumente presupun acoperirea locurilor de veci din acestea, institutiile isi promit prin acte ca fac, ca se implica, si apoi nu mai face nimeni nimic si tot ce aveam vechi, definitoriu, se duce naibii. In acest context, aceste carti vor fi utile celor care vor veni dupa noi si ei si, poate, se va gasi cineva mult mai responsabil si mai putin aplecat spre lene, hotie si minciuna si va mai recupera ce va mai exista din trecut.

CARTEA CU PREDEALUL

Pe aceasta nu avea cine sa o prezinte mai bine, decat prietenul nostru, George Grigorescu. Asa ca voi lua de la dansul, de pe Facebook, cu permisiunea sa, textul:

„Vești bune pentru cititorii de carte clasică (adică cu foi de hârtie)! S-a lansat cartea PREDEALUL PRIN OCHII TĂI, pe care personal am așteptat-o niște luni bune. Unul din autori, Bucegi Natura, are deosebitul talent să păstreze o taină cu atâta abilitate până în ultima clipă, încât te poate scoate din minți uneori.

Pe scurt, cartea este un clasor de cercetări amănunțite despre istoria Predealului, din toate punctele de vedere care străjuiesc și pun temelia unei societăți: istorie, dumnezeire și religie, geografie, social. Veți găsi foarte multe fotografii de arhivă, pentru că oamenii ăștia doi (Adrian Ciorbă și Mariana Frățilă) au întors bibliotecile și arhivele cu susul în jos pentru a nu lăsa, încă, adevărul neîntâmplat pentru câteva generații de acum înainte. Vedem cine vine în urma noastră.

Iată ce recomandă această carte (a doua, de altfel, din „colecția” 100 DE PAȘI ÎN TIMP):
1. Autorii sunt originari din Valea Prahovei, cu alte cuvinte își ung felia cu unt, dimineața, uitându-se la munți (spre deosebire de alții ca noi …)
2. Formatul scriiturii este extrem de personal, de tip jurnal. Găsiți în ea foarte multă esență, și mai puțin substanță de umplutură (gen literatura rusă).
3. Noi o avem în bibliotecă încă de Marți.
4. Exemplarele scoase din tipar sunt în număr limitat și se găsesc majoritar în librăriile din Valea Prahovei (sau direct la autori)”.

La o cafea prin Sinaia, dezbatand aspecte din carti.

georgePoza lui George

Iata cum tin aceia care simt timpul, cartile noastre prin hoteluri si pensiuni:

img_8509

Dupa ce rasfoiesti o carte din aceasta, iti dai seama ca tot ce s-a publicat prin Valea Prahovei, este de mult depasit. Asta e alta liga, cum spunea un bun prieten 🙂

Sunt locuri in care cartile noastre stau pe mese, la dispozitia turistilor si raman oamenii zeci de minute sa le rasfoiasca. Pentru ca aceste carti au acel ceva care-i trezeste, nu sunt carti copiate dupa alte carti. De fapt, prima oara cand m-am intalnit cu celalalt autor, ea sefa de promotie, toba de calcule si de citit, chiar asa mi-a zis si ea cand i-am zis despre o carte ca nu are nimic important, fiind doar o carte copiata dupa alte carti… „ca, noi ce o sa facem, nu tot o carte dupa alte carti?” :)) Eu imi imaginam deja ce exercitiu avea ea in cautarea prin biblioteci. Prin urmare, i-am zis ca lucrurile nu vor decurge astfel, ca nu ma regasesc in asa ceva.

Cand lucram in presa, nu mai stia lumea ce sa se faca cu mine. Stilul meu prindea, fiind interesat mereu de adevar dar in acelasi timp nedorind sa fac rau cuiva. Mai veneau oameni pe la redactie, sunau, era cam greu sa ma iei de o aripa si sa ma dai afara. Si nici directorul nu voia, deci stateam bine. Dupa ce i-am facut cu capul pe toti, am intrat in zona turismului, am dus peste 5000 de turisti pe munte sau prin tara apoi m-am plictisit si de asta. O mai dadusem in bara si cu criticarea unui proiect belgian prin care se facuse o harta 3D a Bucegilor. Deci se intalneau de o vreme administratii publice, consilii judetene, salvamontisti etc, numai specialisti, scot ei harta, o prezinta ca pe un succes… si cand ma uit, era plina de greseli. Ce sa fac si eu mai bun, convins ca daca nimeni nu m-a intrebat nimic cand au facut-o, stiind ei mai bine, nici acum nu va repara nimeni ceva? Si le public greselile! Sar aia prin Jurnalul, pe la Antene in sus, alte televiziuni, si se face proiectul… praf. Ce facuse, nenorocitu’…

Bun, zic sa trec in zona mediului ca imi place muntele, ca dusmanii mediului fura si fac… Jale si aici, i-am zapacit pe toti, nu a mai inteles nimeni nimic, s-au si schimbat multe lucruri in bine… Insa, mi-am dat seama ca sunt cu niste timpi inaintea multora si ce fac azi ei vor intelege dupa trei ani. Si m-am gandit ca uite asa imi trece mie viata si o voi tine din scandal in scandal, realitatile si intamplarile din anii anteriori ma ajutasera sa-mi fac o imagine corecta asupra viitorului. Nici ei nu aveau loc de mine, nici eu de ei. Nici vreo cale de mijloc nu era, pentru ca unii stau si acum cu spaima in oase sa nu-mi bag nasul in curtea lor si sa fac cine mai stie ce…

Ok, ca atare, pasionat de istorie, cred ca la materia asta am fost mereu cel mai bun la scoala… si citind de-a lungul anilor mii de carti, zic eu ca e momentul sa trec la alt nivel. Pana in clasa a 8-a citisem o mie de carti… Si sa fac niste lucruri care sa ramana si pentru viitor. Si uite-ma scriind istoria si ce are mai valoros zona in care traiesc. Deci, dupa acestea, apare intrebarea: la felul meu de a fi, am cum sa reusesc eu sa scriu o carte dupa alte carti, vreodata?? Nici pomeneala! Pai daca ala din anul 1900 a spus o chestie si a pus punct, eu m-am dus dupa punct mai departe sa vad cum a ajuns el la concluzie, deslusind adesea un alt context. Si tot asa, si tot asa, prin orase, municipii, site-uri, arhive, bioblioteci, dupa intalniri cu fel si fel de oameni, s-au nascut cartile acestea.

Nu e fain ca in 2018 „sa ranjesc fasolea fericit” ca am 5 carti bune, serioase, inegalabile? Cu dedicatie! :)))

De la prima carte stiam ce directii voi avea la urmatoarele. Nu as vrea sa detaliez, pentru ca pe masura ce vrei sa lamuresti ceva, oamenii tind sa creada reversul sau sa te creada nebun. Acum, nu ma deranjeaza prea tare ce cred, ingloband de o vreme notiunile lor despre mine in mine si convietuind cu ele. Poate asa e, poate nu e, important este sa ajung la momentul 1 Decembrie 2018 si apoi ma gandesc cum sunt si ce mai fac. Cine stie ce naiba mai imi trece prin minte… Daca o sa castig la loto, sigur fac atatea de o sa zic ca am trait zece vieti, dar cum nu joc, nu am cum sa castig. Merg pe ideea ca pentru a castiga, trebuie sa visezi numerele. Cum nu se intampla nici visul :))

Treaba este ca autorul celalalt nu s-a plictisit deloc. Pentru ca acest stil de cercetare, deschidea o multime de usi, te tinea conectat. Si mai cred ca daca si lui Dumnezeu ii place ce faci, atunci nu ai cum sa nu reusesti. Iar demersul meu era complet lipsit de materialism si alte chestii care devoreaza omul din zilele noastre si-l departeaza de ce este important.

Daca va intrebati daca suntem cu carti la Alpin Film Festival trebuie sa va spun ca nu. Asta daca nu ati constatat deja. Dar am inteles ca mai sunt lansari sau prezentari de carti si duminica. Organizatorii ne-au invitat, au fost super de treaba, ne-au sunat de mai multe ori, numai ca… noi, autorii, nu am reusit sa ne sincronizam din cauza programelor incarcate ale fiecaruia, apoi celelalte carti cu Predealul abia azi le finalizeaza tipografia, urmand sa le ridice celalalt autor probabil luni. Deci nu ramane nimeni din cei care si-au manifestat intentia de a o cumpara, fara carte.

Bineinteles ca as putea merge doar cu cateva exemplare, unul din fiecare carte si acolo sa le prezint, cum fac si altii. Insa nu am nici timp duminica si nici nu imi place asa ceva din niste motive. Mie imi place sa vorbesc de lucruri concrete si pe lucruri concrete. Deci nu-ti arat cartea si tu ma asculti si apoi ne auzim noi. Ca nu se face asa ceva, e lipsa de bun simt. O pot face altii, eu nu.

Iar prezentarile de carte in general creaza impresia unui mare scriitor, unui mare efort, unui nu stiu ce. Lumea aplauda, copiaza dupa vecinul, si isi urmeaza aceeasi cale ignoranta niste minute mai tarziu. Vin la lansari ca sa para oameni culti, ca vecinul daca se duce trebuie sa nu fie mai prejos. As pierde timp si nu as fi eu, amestecandu-ma in asemenea spectacole. Sa ne strangem mainile si sa dam autografe. Nu stiu, poate celalalt autor desi ma cam indoiesc, dar in niciun caz eu nu o sa vin in fata unei mase de oameni sa ma laud cu ce am facut. Este o chestie normala careia eu i-am alocat mii si mii de ore, intr-o lume fara directie. Nu vreau sa obtin nimic, nici acum in prezent, nici cine stie cand. Unele lucruri se fac la timpul lor, daca le prinzi dn zbor te poarta ele, daca nu, stai asa, traiesti ca si ceilalti.

Pai, pana ajung la prezentarea celei de-a treia carti, doarme toata sala si o sa ma tina minte… ca un somn mai bun ca atunci nu au avut! :)) Deci sa doarma fiecare in patul lui! 🙂 Este o impresie falsa ca dincolo de pozele cu peisaje, glume, eu traiesc asa, nu am ce face, nu stiu ce se intampla. Ii las pe altii cu spectacolul, sa vanda „carti”, eu „vand” identitate celor interesati… din prezent si viitor. Si Slava Domnului, sunt numeroase persoanele care au citit ce scriem si asteapta si acestea anul 2018 si celelalte carti, pentru ca impreuna sa legam cu funda tricolora cele 5 carti si sa zicem, da, toti am facut cate ceva. Pentru ca fiecare persoana care a vorbit de cartile acestea sau de un episod din ele, a pus umarul la ele, este un autor al viitorului. Lumea aceasta nu se invarte doar dupa 1 si cu 1 fac doi. Cartile noastre abunda de oameni care au pus umarul prin opinii, idei, la acestea. Ele nu scot in relief si nu preamaresc pe vreun autor, asadar nu am nevoie de iesiri in spatii publice, sa dau interviuri si sa stau la poze. Eu le-am facut altora, deci stiu cum este, nu sunt curios de asa ceva. Cei care sunt interesati de carti stiu unde sa ne caute sau ii cautam noi. Cititorii noi au pagina de Facebook Pasi in Timp si alte cai de a lua legatura cu autorii, asa ca totul este simplu.

CARTEA CU POSADA

Exista posibilitatea ca aceasta carte din care am luat ieri primul exemplar, sa aiba parte de o lansare publica data fiind importanta subiectului care depaseste granitele zonei.

Nimeni nu a localizat… locul luptei din anul 1330. Istoricii nostri au propus o gramada de amplasamente. Cum eu nu vad lucrurile ca marea majoritate mi s-a parut ciudata abordarea lor. Folosirea pronumelui „eu” de atatea ori pe aici, nu inseamna o preamarire, ci o usoara ironie. Da, ma ironizez asa un pic singur 😉

Am citit ce au scris ei. Fabulatii in general si nimic concret. Am citit toate cartile si articolele si tot ce se putea despre subiectul „Posada”. Apoi, am purtat corespondenta cu autoritati, profesori, muzee etc din toate zonele presupus Posade. Si m-a luat o mama de ras, cand mi-am dat seama ca nimeni nu avea nici cea mai elementara dovada. Deci, fiecare de capul lui, o tine asa. Nu ai nimic, dar tu o tii asa, ca a zis nu stiu cine ca poate pe aici este :))

dscf8510Cartea nr. 3

O iau cu inceputul si ma lamuresc curand ca sunt niste adevaruri incomode. In carte veti gasi cum am umblat prin multe locuri din tara, ea incepe cu primii domnitori, continua cu date noi despre Drumul Prahovei, poze din belsug ca este nevoie de tot felul de probe nu doar documentare… ajungem prin cancelarii straine, carti ale autorilor straini, documentele noastre medievale, trecem prin focul luptei de la Posada, ne ducem la Brasov la o biserica veche, ne intoarcem prin alte timpuri… pentru ca dupa 100 de pagini, super-eroul din poveste sa puna lucrurile cap la cap 🙂 si sa ajunga astfel… sa se trezeasca in fata bisericii lui Basarab, ridicata in cinstea luptei din 1330. In carte nu se aude… „Baaaa, Bisericaa!!!” dar cam asa a fost! Treaba e ca bietul autor si-a dat seama ca nu e niciun super-erou, astia de genu’ sunt morti toti, si ca nimeni nu va crede. Ba mai mult, stiindu-se ca merge prin padure, se poate concluziona: a mancat ceva otravitor pe acolo si in loc sa urmeze tratament, deranjeaza oamenii.

Nu am deranjat pe nimeni, ce naiba, ma duc sa stau pe la usi ca fraierul?! Iau rucsacul, azi asa, peste alte zile tot la fel, ba zi de zi, ba 2-3 ore pe zi, uite asa dupa o luna si ceva, de sarit prin curtile oamenilor, urcat versanti, cazaturi, zgarieturi, bilete la tren si microbuze, ajung la fundatiile fostei biserici. Daca intrebi pe cineva din Comarnic de o alta biserica la Posada se uita la tine ciudat… daca observa ca nu la schitul Lespezi te referi. Gasiti momentul gasirii prin carte.

dscf8509Stiti cine este domnitorul? Era numit… de unii… Nakru fuwifuda, adica „Domnul cel negru”. In tabloul redat pe coperta are alaturat titlul: „Marele Radul Negru Voievod”. In acte, titulatura sau era de-a dreptul impresionanta. Si copiii invata la scoala ca acesta nu a existat! 🙂 Pentru ca au facut unii niste manuale subiective, in care omul asta este personaj inexistent, o legenda.

Apoi, m-am autorizat singur si am dat drumul la treaba. Ce sa chem pe cine nu ar fi venit! Toata vara trecuta si toamna am umblat pe acolo. Cand am gasit ceva de valoare si urme ale unei locuiri, am luat legatura cu autoritatile si le-am predat. Acum voi scoate cartea, le duc lor primele exemplare, le zic ca au o saptamana la dispozitie sa ia masuri, dupa care dau drumul cartii pe piata. Va dati seama ca sunt imagini cu fundatiile, cu cadrul natural, oricine o gaseste imediat. Dar statul pleaca de la avantajul acelei saptamani. Apoi ii anunt pe ceilalti, detectoristi, pasionati etc sau sunt ei pe faza de ceva vreme 🙂 Startul, soon!

Cand am anuntat autoritatile s-a confirmat ceea ce stiam demult, ca nu este nimeni interesat, ca au treaba, nu au timp. Dovezi de corespondenta cu ei am cu zecile… Tocmai de aceea nu am insistat cu specialistii care nu stiu ce fac ei, sa fie chemati. Nu ai venit dupa un timp rezonabil, adica o luna de zile, nu mai ai ce cauta! Ii aliniez la start acum daca nu s-au dus cand trebuia! Oricum, a reiesit ca singurul specialist eram eu 🙂 daca ei ar fi fost mai mari, mai buni, ar fi gasit ei biserica. Daca nici dupa ce le-am oferit mai toate detaliile, nu au priceput… Au de lucru pe acolo un an de zile…

Chiar si asa in cartile noastre, gasiti o multime de specialisti care ne-au sprijinit sa intelegem cat mai corect unele lucruri.

Toate aceste carti sunt legate intre ele, daca una are titlul de Predeal este pentru ca trateaza preponderent aspecte de acolo, de granita, de vama… insa toate au legatura una cu alta.

dscf8504Titlul cartii este: „Valea Prahovei, Negru-Voda si Posada – reconstituire inedita”. Coperta arata urmele pe unde am fost!

Cartea cu Posada mai are un aspect inedit. Inainte, doar supravegheam ordinea articolelor, asezarea in pagina, pozele, propuneam coperta, neavand notiuni DTP, experienta de lucru in alte programe. Insa, stresam mult oamenii cu colo trebuie o virgula, dincolo poza mai mare, textul e nu stiu cum, asa ca pana la urma am invatat, parcurgand noaptea tutoriale si de 5 ori ca sa pricep o data. Apoi, m-au lamurit si niste prieteni, asa ca Posada, cartea cu nr. 3, este scrisa de mine si asezata de mine in pdf de printat. Daca inventam si o tipografie pe sub masa, sa o scot la mine, eram luat fortat de acasa si dus la control. Dar cred ca, daca era asa… mergeam singur ca nici eu nu ma mai suportam 😉

In mod sigur, saptamana viitoare dam ok-ul la tipografie, ca sa iasa mai multe. E posibil sa facem o lansare, ar trebui fiindca subiectul este sensibil, si asta undeva pe la Sinaia, ca este polul cultural al zonei, sa vedem insa… Trebuie sa ma gandesc la ceva simplu si eficient, sa nu fie un eveniment unde vine cine vrea ci oameni interesati, nu din astia sa sparga seminte prin sala sau sa creada ca sunt la teatru si urmeaza „La sarmale”. Cred ca am vrut sa zic „Las fierbinti” sau ceva de genul. Niciodata nu am inteles desi aud in multe locuri, ce naiba este asta „Las fierbinti”, un film, o manea, titlu de ziar. Asta pentru ca nu am cautat, mi se pare ceva lipsit de interes, stupid, dupa cum suna.

A, nu v-am zis, dupa 2018 poate ma fac profesor. Ca si asta face parte din planurile mele. Nu am zis ce fel de profesor :)) Dar cu Dumnezeu inainte…

Preotii Bucegilor…partea I

Daca as avea timp…adica sa nu fac altceva, probabil as fi scris cateva carti despre Bucegi…fauna si flora, legende, turism cu trasee si obiective, cercetari personale-am un caiet studentesc plin, pastorit, teorii, monahism, speologie…etc.

Dar asa usor :))) …cum am mai zis, am atata informatie despre Bucegi incat fara sa mai scriu nimic despre prezent, as putea scrie pentru cel putin un an de zile, zilnic, doar pe baza la ce am pana acum…in plus mai am si alte idei…

Imi doresc sa fac din acest blog si o arhiva a Bucegilor… cand va cauta copilul vreunuia cu atributii in Bucegi, sa stie ca taica-su a fost doar un prost, un hot si nimic mai mult :))) sau dupa caz, ca a lucrat in folosul statului, al tuturor. Este fain sa te gandesti de exemplu la seful Garzii de Mediu pe judetul Dambovita…cand o iesi el la pensie, observati ca-i doresc sanatate ca sa se bucure de pensie 🙂 , o sa aiba mult timp de gandire. Si o sa cada pe taramul reveriei, va cauta pe internet si…? Si va trai o dezamagire…va afla ca nu a fost bun de nimic in cazul Bucegilor :)))) Dupa o vreme il va chinui un gand: „ce-l mai minteam eu pe baiatul ala si cum ma prindea el mereu cu minciuna. L-am mintit in 2010 m-a prins, l-am mintit iar in 2011 si iar m-a prins” …nu cred ca poate sa gandeasca altceva. Pe el si pe altii ca el i vor obseda astfel de ganduri, ca nu au facut nimic pentru mediu, pana la sfarsitul vietii. Bine, ei nu vor recunoaste asta niciodata, dar gandurile le vor macina clipele batranetii. Atunci va fi prea tarziu si pentru ei si pentru Bucegi.

Si la anul iar va minti si din nou il voi prinde, nu pentru ca sunt eu foarte bun si dansul foarte rau, ci pentru ca asa trebuie sa i se intample…dansul si altii ca el cred in coincidente, repetabilitatea lor este evident o intamplare…

Va propun astazi cateva imagini cu personajele bisericesti din zona Bucegilor, sa-i cunoasteti, pe unii i stiti, pe altii nu…am cateva fixuri si eu 🙂 facutul pozelor in acelasi loc, de cate ori trec. Deci daca trec pe la Schitul Sf. Ana de 10 ori intr-o luna de zile si il vad pe vreun parinte de acolo de 10 ori i fac poza. La fel pozez si Jepii Mari de cate ori am ocazia, castelul Peles, acelasi fluture chiar daca l-am mai pozat de nu stiu cate ori…deci am poze multiple cu un loc 🙂

Despre ortodoxismul din zona Bucegilor ar trebui scrisa o carte, in ultimii cinci ani aici s-a scris istorie in acest domeniu…schita, coloana vertebrala, capitolele, actiunile, le-am consemnat, ramane ca la odata anume, cine stie cand, sa le pun la un loc…apoi macar ca o citesc eu si tot este ceva 🙂

Si inainte de a posta…sa mut discutia pe un alt taram 🙂 Fac acest lucru ca sa enervez cateva persoane care mi-au zis niste vorbe :)) Pe mine m-au amuzat intr-o oarecare masura, deci lor ma adresez mai jos. De fapt o sa ma adresez lor la sfarsitul postului 🙂

Parintele Ioanichie Soncuteanu de la Schitul Sf. Ana, probabil ultimul pustnic al Bucegilor

Patriarhul Daniel la sfintirea schitului…Intrebare pentru cunoscatori, care au fost acolo…de ce are acea cruce in mana? 😉

Parintele Tanase Benone de la Biserica Jandarmeriei din Sinaia, sper sa ajung duminica la acel locas

Parintele Gherasim de la manastirea Caraiman

Parintele Vasiliu…a fost sau mai este, unii zic ca nu altii ca da, la Biserica Sf. Ilie din Sinaia

Intotdeauna cand vorbesc despre religie nu au ce cauta si discutii despre sau cu femei. Mai multe persoane mi-au zis asta, eu nu vad legatura 🙂 Aseara, mai multi prieteni mi-au cerut nr. de telefon al fetei care l-a postat intr-un comentariu motivand ei ca eu sunt insurat. Nu l-am dat evident :))) zambesc cand ma gandesc ce or crede astia :))) . Bun, pe strada aceea sta o matusa si fosti colegi de liceu, cu un pic de Facebook, am gasit-o, nr. ei este corect, zona nu este asa mare. Fata e serioasa, nu arata rau deloc, ma mir de comentariul ei :)) Oricum azi m-a obsedat chestia aia cu „hormonii cand umbla ei dezorganizati” oare cum o fi asta??? O fi ceva de genul „Care era numele lui Tudor Arghezi?” 🙂

Prietenul cu nick-ul Guest mi-a lasat un comentariu urat 🙂 eu zambesc totusi. Uneori simt…oameni, lucruri, etc, ca oricare, alteori functioneaza logica…acum au mers amandoua. Guest era/este un prieten bun, eu asa l-am crezut mereu. Pe alti doi i-am crezut amici, destul de buni, si ei imi dadeau  azi Rate Down la comentarii peste tot :)) apoi imi trimiteau mesaje ca vor sa vada acel tunel…e drept si eu i-am intaratat. Va imaginati insa ca in viata asta nu veti calca acolo 😉

Iar Guest, prietene, mai stii cand am venit noi doi in ziua aceea de la Sinaia si am vorbit atatea…se poate sa spui vorbele acelea? 🙂 „cumparat, portofolii, asiatice si romance culcate sau neculcate” dupa cum le spuneai au fost atatea femei incat le-am uitat nr…dar eu chiar nu le stiu, sunt multe tare :)…nu ma scuz, nu confirm, eu stiu mai bine ce si cum, ideea este ca daca imi place o femeie o spun. O fi rau sau bine fiecare cum crede…dar nu fac lucrurile pe ascuns.

Si „La Sami” cand vorbeam…sau despre „acea libertate simtita acolo sus”, cum ramane? Esti specialist in domeniul informaticii dar aici nu este site-ul Expresului…aici lucrurile se intampla altfel, ele se vor opri atunci cand Dumnezeu o sa vrea sa le opreasca…poate nu esti de acord ca Dumnezeu este prezent prin locuri unde se vorbeste despre femei…Nu ti-am sters comentariul, este munca ta „nu-i dau DELETE” , acesta este doar in asteptare si il vezi doar tu, ca sa iti dai seama recitindu-l ca ai dreptate :). Bineinteles, ca sa te edific a trebuit sa mai spun si lucruri „din casa” … tu nu trebuie sa mai scrii nimic, dar ti-a intrat prea multa ura in suflet care rodeste din ce am vazut. Stiu ca ai fost nedreptatit de ei, dar prin nedreptate ai fost scos din acel cerc vicios! Banuiesc ca vei crede ca spun astea asa, ca doar presupun, pariez pe orice vrei ca stiu cine esti…cand spun asta sa stii ca sunt sigur 100%, nu exista eroare!

Povestea unei donatii de sange si Parintele Arsenie Boca…din experiente personale :)

Vineri seara ma contacteaza un prieten.Imi spune el ca are un mesaj, un e-mail, cu toate detaliile, ca este nevoie urgenta de sange dintr-o grupa rara pentru un copil nou-nascut.

Deci eu cand aud de mesaje pe e-mail de acest tip le sterg fara sa le deschid. Nu citesc FW-uri, oferte, stiri, cum sa faci nu stiu ce pe net, ca nu am timp, ca sunt tot felul de capcane pentru fraieri. Odata a ajuns la mine un Forward care avea sute de adrese, o mana pentru unii…

Dar m-am uitat. Povestea? Clasica, desprinsa din realitatile vietii. Sun la nr. acela, intre timp se rezolvase, dar daca aveti acea grupa de sange puteti salva, se poate face, etc si iar etc. Ca de unde sunt, si ca se platesc donatiile, ca ei sunt o clinica serioasa, ca BIII negativ este cea mai rara din tara,…m-am plictisit repede si le-am zis ca mai vorbim. Cand, nu stiu…

Despre parintele Arsenie Boca…nu stiu altii ce cred despre acest subiect. Ma consider o persoana destul de normala care nu accepta unele lucruri. Adica, nu poate cineva sa imi spuna ca un lucru este asa, ca altul este altfel si sa nu existe si ceva concret in acest sens, insa chestiile cu Dumnezeu le accept fara rezerve.

Am fost la mormantul parintelui de la manastirea Prislop, am citit carti despre el, am vazut imagini cu acesta postate pe peretii unei pesteri monahale din Bucegi, stiu cate ceva despre cine a fost…Totusi in multe cazuri citind cele scrise am dovedit acelasi interes ca un om care citeste o poveste. Spunea la un moment dat el ca poate fi chemat si dupa ce nu mai este printre oameni.

In anturajul sotiei, care este mai bisericos, femeile schimba carti despre parinte, unele spuneau ca le-a aparut in vis. Si sotia vorbea in somn odata, parca dadea niste raspunsuri. Oricum sotia mea este o femeie credincioasa, seara inainte de somn se roaga destul de mult…eu mai raman treaz cu diverse treburi pe net. De multe ori raman uimit ca ea adoarme cu mainile impreunate in timpul rugaciunii. Ma impresioneaza foarte mult chestia aceasta.

Si aseara am avut o discutie cu ea, scurta, i-am zis ca am dus la biserica niste acatiste, ea a zis ca ar trebui sa ma rog si la parinte, sa-l chem… I-am zis bine si ca de ce nu i spune ea sa vina, apoi am plecat la PC, cu gandul sa reiau problema asta mai tarziu. In doua minute cel mult uitasem total de ea. Deci eram desprins total de religie, etc, in acel moment, cautam de zor un act scanat prin foldere si nu mai stiam cum l-am denumit.

La un moment dat fiind in pantaloni scurti m-a gadilat ceva pe la picior. Ma uit, nimic…imi zic ca poate era vreun tantar. Dupa inca doua chestii asemanatoare, dau cu mana pe la picior, iar ma uit si tot nimic. Numai ca pe la mana dreapta incepuse acelasi lucru, parca ma gadila cineva cu o pana. Ridic mana ma uit la ea si zic „ce naiba o fi” cum tot nimic reiau activitatea, tastez cateva litere si din nou se intampla aceiasi chestie. Ma opresc si privesc spre mana, nu era nimic dar parca tot ma gadila ceva. Spun „mai sa fie” mai aprind un bec la camera si ma uit pe pereti, pe jos, actiune fara niciun rezultat. Nici prin gand nu mi-a trecut sa ma gandesc la altceva.

Peste 20 minute intra sotia in camera si imi spune „Nu ai primit niciun semn? Ca l-am rugat sa vina sa-ti dea un semn.” O privesc in ochii ei mici si negri si mi se strange inima. I-am spus ce se intamplase si ce crezusem.

Deci, va spun eu ca treaba asta cu parintele Arsenie Boca este foarte serioasa, el tot a insistat sa pricep si eu eram mai greu de cap. Stiu ca in societatea noastra dominata de materialism cand spui astfel de lucruri esti privit ciudat. Mai experimentasem astfel de stari intr-o biserica, in pestera de care spuneam, ca si cum cineva era prin preajma. De data asta foarte concentrat la ce faceam, pur si simplu nu intelegeam ce se intampla. Categoric, ca daca ce scriu este citit de cineva care se roaga la Dumnezeu doar pentru ca asa face toata lumea, si care nu a mai deschis o carte religioasa de mult timp, nu se va intelege decat opusul situatiei.