O cerere catre un comandant de ostire

Da, e vorba de un comandant, caruia i-am trimis o cerere…stiu ca doi ofiteri ai dumnealui intra pe aici, de unde stiu?, chiar de la niste subordonati ai lor…buun!

Si ce vreau eu?

Fiind un pasionat de istorie, arheologie, mistere, bla, bla, si colectionar de tot felul de chestii, monede, vederi vechi, etc si etc, vreau sa vad o chestie, sa o pozez de aproape, sa ma uit in detaliu la structura…

Numai ca acel obiectiv, desi cunoscut, este in perimetrul unei unitati militare aflata undeva pe o raza 20-30 km daca luam ca reper Sinaia. Si am aflat ca accesul este strict interzis, am si vazut asta, si trebuie depusa o cerere care nu se aproba prea lesne.

Mie insa intotdeauna mi-au placut lucrurile care nu se obtin prea lesne…:)

Si pentru ca nu doresc sa intru fara aprobare o sa-l rog pe dl. comandant sa fie amabil  sa-mi dea acordul sa fotografiez acel obiectiv care nu are nicio treaba cu secretul militar si mai apare prin anumite ilustrate, ce este drept nu prea recente.

Bine, pot sa ma duc si fara aprobare, dar nu pot publica pozele ca se prind ei 🙂

Si fiind un bun cetatean cu respect fata de valorile tarii, m-am gandit sa nu procedez ca odinioara prin alte locuri si sa depun o cerere. Ce mai fugeau unii dupa noi cu un aro…

As putea sa motivez cu anumite grade si referinte scrise de prin armata cu niste studii, apropo un prieten ce a intrat in cadrul armatei si avea doar o facultate a fost incadrat ca ofiter, oare eu cu 18 ani de scoala? Cu hartogaraie ca am fost un militar foarte, foarte si cu “prezentul act serveste pentru incadrare”? Oare stiu astia de azi cati maresali a avut armata romana? 🙂

Ce idiotenii!…oricum n-are Armata Romana bani sa tina unul ca mine. Cand ei ne-au chemat “sa servim patria” si ne-au predat o lectie de sclavie moderna. Cand multi dintre fostii mei colegi din armata nu au stiut sa se adapteze pentru a depasi situatia, si acum  au profile pe internet in care se considera “produse false ale societatii, nu-si pot face o familie, etc”.

Poate scoteam o carte dar mi s-a atras atentia ca nu este voie sa scriu asta, asa ca am ramas doar cu amintirea placuta, pentru mine, a revederii cu unele cadre, prin diverse locuri.

Asadar, vreau sa merg la acel obiectiv, am eu o impresie asa…si intotdeauna daca mi-am propus un lucru normal l-am si realizat. As putea da o multime de exemple dar o sa ma refer doar la tunelul in care se spune ca a fost dinamitat un tren in perioada celui de-al doilea razboi mondial. Si am intrat, cat de inchis era el, si am fost pana in capat si am trecut si de locul unde s-a tras un zid, si am scris si un articol in ziarul local, si am facut lumina acolo unde specula toata lumea. Am facut multe chestii d-astea…cu un final fericit, mai putin fericit, dar intotdeauna reusit. Am ramas suspendat intr-un turn de observatie ca s-a desprins o scara si a trebuit sa cobor cu cablul unui prelungitor…

O sa astept raspunsul d-lui comandant…doar nu face oricine ce vrea prin tara asta, sunt legi pentru toti, nu? Asa sa fie?!

Si apropo de aceste legi, vinovatii pentru criza economica, pentru lefurile taiate ale bugetarilor s.a.m.d. au fost gasiti, sau marea majoritate a populatiei trebuie sa acopere ca de obicei pagubele produse de clasa politica?