Stabilita asa, de la o zi la alta, si excursia aceasta. Vine concediul nu e bai si mai recuperez cate ceva…
Aud propunerea cu 6 dimineata, na, nu spun nimic. Important e sa mergem, ora nu conteaza prea mult. O luam asa, prin Busteni, rar oameni pe drum, nicio tipenie de urs… astia cred ca dorm de la 6 dimineata pana pe la 9…
Intram pe Valea Cerbului, de noi se ataseaza un caine… noi dam sa-l gonim acasa, intr-o curte de unde ni se parea ca venise numai ca… patrupedul a facut urat la noi. Ne uitam surprinsi la el, el ne mai cearta o data si aia a fost. Voia sa vina cu noi, era un caine iubitor de drumetii. El latrase la noi de doua ori suparat ca l-am certat… interesant caine!
Il lasam in pace si o ia inainte.
Acum sa vedem daca isi asuma vreun candidat la Primarie, anularea acestei HCL. Ca nu are rost sa deranjezi lumea care vine pe valea aceasta.
Sa aprinda gratare cate vor, sunt lemne cazute prin padure de la vantul puternic din februarie pentru doua generatii.
Gura Diham si de aici urcam spre Poiana Izvoarelor. Planul era sa urcam pe Bucsoiu. Planul in general, ca nu trebuie sa fii obtuz si indaratnic…. daca apare o varianta mai buna sau sunt conditii de ploaie, nu are rost sa te expui pe Bucsoiu.
Ruina, prabusire si in final o va inghiti padurea…
Mai departe, spre Pichet si Prepeleag. Din Poiana Bucsoiului se vedea ca Abruptul Bucsoiului se acoperea de nori… la Prepeleag cand am ajuns deja era negura. Nu erau chiar intentii de ploaie dar degeaba urci Bucsoiul daca nu poti admira orizonturile…
Inaintam spre Malaiesti, de acolo urma sa recalculam…
Facem primul popas la o banca… stam acolo nu stiu cat dar destul de mult. Credeam ca nu are rost sa ne grabim… am zis sa coboram in Glajerie si urcare Diham cu coborare poate spre Azuga.
Aici cainele s-a pus pe un somn cu sforaituri… am vrut sa-l filmez dar cum m-am miscat a si auzit. Dormea iepureste 🙂
La Malaiesti… si aici urmeaza decizia, urcam la Omu pe poteca de vara ca e ok. Doar Bucsoiu in ceata… deci nu am pierdut nimic.
Stam si pe aici, cel de la cabana cauta un caine cu binoclul, il striga… Plecam la 10:15…
Pe firul vaii buchete de maci galbeni… nu era acelasi farmec ca altadata dar na…
Frumoasa este valea aceasta…
Pe la 11 eram pe aici…
Iesim in creasta…
Cabana Omu era inchisa… „Cabanierul” cred ca nu si-a dat seama ca e vacanta. Dinspre Babele veneau multe grupuri spre Omu…
„Prometeu ciugulit de acvila”, pe vremea cand lui Prometeu ii crestea ficatul in partea stanga 🙂 In „tabloul principal” regasim tot felul de urme de la placi comemorative. Se mai pastreaza doar una, a asociatiei surzilor. Asta pentru ca, presupun eu… s-a urcat unul pe umerii celuilalt sa o prinda cat mai sus. Si degeaba a tipat asistenta ca e prea sus ca sonorizarea era cum era… Dar tot raul spre bine ca uite, e singura care a ramas.
Acolo unde este forma aceea mare, a fost o placa, ceva de genul: „Glorie armatelor sovietice eliberatoare… ” Placa ar fi fost utilizata drept „pres” la intrare sau la taiat ceapa si castravetii pentru salate. Am auzit ambele variante… Sau, poate ca nostalgicul de cabanier o pastreaza in cabana, in camera lui, asteptand revenirea in glorie a tovarasilor.. .Hai ca eliberatorii sunt aproape, in Crimeea… la faza cu eliberarea Ucrainei :))
Statia meteo… cei de acolo sunt oameni adevarati… sa stai pe aici vreo 20 de ani e mai greu decat sa intri in calugarie.
Aici am facut un alt popas mai lung, aproape sa adormim pe iarba… aer curat, miros de flori, pasari, liniste…
Vf. Ocolit… denumit asa pentru ca sunt poteci care ocolesc varful dintr-un motiv practic. E mult mai usor sa mergi pe curba de nivel.
De la Malaiesti cumparasem si o doza de bere, ca dupa dulciuri si masa, cine stie. Stam ce stam, mancam snitele, chiftelute, cascaval si niste gogosi… si imi aduc aminte de bere. Mai iau niste napolitane, iau o gura de bere si… ma trezesc vorbind: „ba, nu stiu ce bere e asta, ca nu mai pot sa deschid ochii” :))) Si berea asta cat e de banala, nu e chiar pentru oricine :)) Mai mananc ceva, mai incerc o data si ma conving ca e pericol, asa ca am varsat-o prin iarba si am luat doar cutia in rucsac. Am stat vreo 15 minute socat de cele intamplate :))) Uite asa iti strici excursia… si ieri ma uitam in tren la un domn care lichida doze de bere una dupa alta. Iar doamna care il insotea se impartasea cu un pahar de tuica… si nu aveau nimic.
Plecam fara probleme mai departe spre Babele.
Admiram si covoarele de floricele.
Oi si capre 🙂 cainele nostru se strecoara discret si scapa abil de alti patrupezi.
Cred ca voia sa mearga la Sfinx dar noi nu…
Cativa stropi de ploaie… o parte din acoperis il gasisem prin jnepeni.
Bietul canton…
Coboram printre cateva grupuri de turisti pana la Cascada Urlatoarea, aici erau vreo 30 de persoane. Cainele recunoaste pe cineva sau cineva l-a recunoscut, urmeaza precipitari si strigate „Fetita, unde te duci?”. Apare si sotul doamnei, i se transmite de catre consoarta „ca uite, e mama lui Zap” 🙂 ” E Fetita!” Noi devenim spectatori fara bilete la circ, ne uitam la cainele care sarea pe acolo ca un tap in transformare dupa care… o zbugheste spre traseul care coboara in Poiana Tapului. Doamna striga cu dor in urma animalului si intreaba destinul „oare unde se duce?”… Fiind aproape dau din umeri si zic ca noi nu stim, nu ne-a zis… Plecam, doamna se tot uita, striga, cainele nu avea nicio treaba… Noi complet derutati dupa iesirea emotionala vazuta; nu stiu daca trebuia sa facem ceva… In Poiana Tapului eram pe la 16:25…cainele a luat-o aiurea pe o strada, stia locurile. Ce mai, o zi interesanta 🙂
Daca azi s-a atasat excursiei un caine, cred ca in 5 ani… o sa povestim cum am mers insotiti de un urs.
BUCEGI NATURA 2000 
Salut, Adrian, daca nu gresesc azi a fost, adica ieri deja, hramul Manastirii Pestera, „Sf. Apostoli Petru și Pavel”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Salut, Radu. Da, cred ca a fost multa lume pe acolo.
ApreciazăApreciază
Chiar nu se gaseste nimeni gospodar sa intretina cabana aia? Nu exista ca nu e rentabila, ci doar ca nu se pricep unii la management. 😀 Daca nici acolo nu sunt turisti in mai toate anotimpurile…
ApreciazăApreciază
Apartine unuia care nu are nicio idee de turism, servicii, bun simt, educatie… Sunt de aceeasi parere cu tine :)) daca nici acolo nu ai turisti…
Nu stie ce sa faca, este prea avar ca sa ridice serviciile, nu cred ca intelege timpurile. Am inteles ca are si niste copii, poate dupa ce va trece la cele vesnice, unul din copii va vinde cabana cuiva capabil.
ApreciazăApreciază
Stai usor, ca nu inteleg o chestie. De fapt mai multe.
In primul rand, cabana asta a fost construita in 1942 de BNR – a.k.a. Banca Nationala a Romaniei, pentru angajatii proprii. Ok.
Intre 1964 – 1966 a fost reamenajata de Întreprinderea Regională a Staţiunilor Balneo-Climaterice Sinaia. Ok si aici.
Deci pana acum niciun proprietar persoana fizica.
Intrebarea mea e: cum naiba a ajuns sa aiba proprietar persoana fizica? Si daca are, de ce nu i s-au impus conditii de administrare, in principal aia sa tina deschisa pravalia? Nu de alta, dar e plina tara asta de stupizi care au in proprietate o baraca din care ar vrea sa scoata si untul, ca sa isi cumpere si ei la toamna un beamweu, ca sa nu mai mearga pe jos prin zloata.
Nu merge asa. La stilul asta, se inchid toate din Bucegi, daca nu s-au inchis deja.
ApreciazăApreciază
Naiba sa-l ia cum a dobandit cabana aceasta si cabana Omu. Ca si aceea e tot a pterodactilului acesta. La un moment dat a ars un corp de cladire la Poiana Izvoarelor si el a ridicat corpul nou. Nu stiu daca are autorizatie sau daca a respectat proiectul. Nu prea m-a interesat pentru ca a tinut-o mai mult inchisa pentru ca nu mai venea nimeni. Din cauza modului cum trata turistii. Plus ca se imbolnaveste daca plateste salariu unui angajat. E de o avaritie pe care doar prin basme o mai intalnesti.
La Omu mai dreg busuiocul sotia lui si inca o femeie. Dar acesta nu are ce cauta in turism, el era bun de pus pe la oi ceva…
Pai, pe Platoul Bucegilor e inchisa si Babele, pe la Caraiman gasesti deschis, dar cred ca neoficial 🙂 Notiunea de cabana mai exista doar pe la Malaiesti.
Din pacate, administratiile locale care detin zone din Bucegi nu au inteles cum sa dezvolte lucrurile pentru a impaca si turismul si mediul.
Nu ca altii ar face mai bine, ca stiu ei mai bine :)) dar nu exista niciun turism normal in acest munte. E haos, e la intamplare…
ApreciazăApreciază
Bună ziua! Vă felicit pentru traseu, este superb în această perioadă.
Un subiect important pentru munții României este cum s-a ales praful de toate cabanele din România. Nu doar din Bucegi. Până în 1989 existau și funcționau mult mai multe cabane. Unii ar fi putut spune că aveam și turism montan. Declinul cabanelor este indisolubil legat de schimbările la nivelul societății românești din ultimii 30 de ani. În acești 30 de ani a fost posibil ca scursuri ale societății, personaje ca gigi fecali sau băsescu-petrov să ajungă în vârful societății. Valorile au fost data peste cap, învățământul distrus, industria distrusă, pădurile defrișate, agricultura distrusă, terenurile vândute. Și 5 milioane de români au emigrat, dintre care mulți absolvenți de învățământ superior, acei specialiști de care ne plângem că nu există. Un mic capitol din această istorie scârboasă îl reprezintă turismul montan. Turism marcat și el de ticăloșia și lichelismul ce caracterizează o parte a poporului nostru. De la gunoaie aruncate pe trasee, până la grătare cu manele în arii protejate.
Cabanele montane nu au făcut excepție. Ne întrebăm ce s-a ales din ele. O parte din ele a ars și nici că s-a mai întâmplat ceva cu ele (Clăbucet). Altele au rămas închise pe vecie. Altele s-au manelizat (Susai, Gura Diham, Plaiul Foii, Trei Brazi, Piatra Arsă). Și mai toate au încăput pe mâna unor oameni de nimic. Uitați-vă ce lături pot să servească pe post de mâncare și în ce condiții de lipsă elementară de igienă. Evaziune fiscală la greu și atitudine de Lică Sămădăul. Pe sistemul – aici eu sunt legea! În mod normal ne-am fi întrebat cum au reușit să pună ghearele pe acele colțuri de rai niște nemernici, niște ciurucuri de oameni. Dar România nu este o țară în care să existe justiție. Un proces civil poate depăși și 10 ani… Iar nemernicii nu duc lipsă de bani. Cu niște avocați bine plătiți pot invoca sute de excepții și procesul nu se va termina niciodată. Și totuși, problema de fond este una foarte simplă: CABANELE NU AU FOST CONSTRUITE DE EI, TERENURILE NU LE-AU APARȚINUT LOR. Acesta este adevărul implacabil și de necontestat. Niște târâie-brâu au știut să dea șpagă unor alți târâie-brâu și au pus labele pe clădiri care au fost ridicate de oameni de ispravă, de oameni serioși. Dacă vă uitați cu atenție la cum este finisată și lucrată Poiana Izvoarelor se vede că acolo au lucrat meșteri serioși, nu bătaie de joc ca acum cu spumă și termopane. Iar dovada este că încă mai stă în picioare după atâția ani. Nu mai spun de locație. Și totuși se alege praful de ea.
Am discutat de multe ori despre acest subiect, părerea mea este următoarea: turismul montan de calitate într-o țară ca România este posibil numai cu patrule de jandarmi montani, rangeri, vânători de munte și naționalizarea tuturor cabanelor și declararea lor patrimoniu național. De asemenea trecerea cabanelor în patrimoniul unei regii autonome de stat, fără șmecheri din primării care fac toate abuzurile pe care vor ei să le facă cu clica lor de nemernici și clanurile care taie și spânzură la nivel local. Regia să fie condusă de manageri și personal străin din Occident, să li se dea case și scutiri de taxe. Pentru că la noi, tot ce este condus de români ajunge inevitabil să fie condus de un clan de șmecheri care fac ei ce vor. De asemenea sacțiunile pentru defrișări și aruncarea gunoaielor ar trebui să fie mai mari. 30 de ani ne-au dat deja răspunsul: NU SUNTEM ÎN STARE.
Vinovăția nu este exclusiv la cabanierii de genul celor mai sus menționați. O mai mare parte din vină este la unii „turiști”. Sunt necivilizați, intră cu mașinile peste tot, lasă gunoaie, fac gălăgie, aruncă mucuri de țigări. Pe trasee de alpinism se lucrează cu bormașina în stâncă – dar cine le-a dat lor dreptul să bage bormașina în perete? E cumva muntele lui tacsu și al lui mă-sa?! Nu mai spun de ăia cu ATV-uri sau motociclete care distrug traseele și fac eroziune. Un loc special ar trebui să îl ocupe dezaxații care distrug refugii sau rup stâlpii de marcaj – niciun om în toate mințile nu ar putea să facă așa ceva. Ăsta este turismul montan din România – o manea. Nu. România nu este o țară în care merge cu vorba bună și respectul față de lege. În România cine respectă legea este văzut și tratat drept un prost. Un fraier. Șmecherii se urcă pe tine și se pi.. pe tine.
Eu n-am înțeles cum de este posibil ca o cabană ridicată de Siebenbürgischer Karpatenverein sau BNR să ajungă pe mâinile unui băiat „pe persoană fizică”. Adică ea este ridicată de o persoană juridică și ajunge prin te-miri-ce proceduri în mâna unei persoane fizice. Cum vine asta?! Proprietatea obligă. Degeaba ai privatizat-o, dacă nu o întreții. Și mai am o problemă: mai toate cabanele iau foc. Nicidoată din mână criminală – întotdeauna din cauza unui așa-zis scurtcircuit. Desigur pentru că o investigație înseamnă muncă, iar pedepsirea vinovaților la fel. La noi magistrații și poliția sunt obișnuiți cu pensionarea la 40 de ani și pensii speciale. Cu munca, mai greu. Chiar toate cabanele au ars dintr-un „ghinion”? Nu ar fi normal ca într-un loc izolat, inaccesibil pompierilor, normele PSI să fie mult mai stricte? N-ar fi normal să fie obligați prin lege să aibe minim 1 angajat cu astfel de atribuții și sisteme speciale de stins incendiile într-o locație izolată, sisteme adaptate acestor condiții??? Toate cabanele din România iau foc. Nu este un pic ciudată toată povestea asta? Ori suntem nația cea mai oligofrenă de pe pământ, ori nu ni se prezintă tot adevărul. Chiar toate cabanele trebuie să ia foc? Suntem în 2020, nu mai suntem în Evul Mediu. Faceți o comparație câte cabane existau și funcționau înainte de 1989 și câte mai există și funcționează astăzi. S-a ales praful de ele.
România nu este o țară căreia să i se potrivească democrația și legislația europeană. O dovedesc cei 30 de ani. O dovedește respectul față de știință în plină pandemie în care fiecare face ce vrea. Nu mă consider comunist, nu apreciez comunismul, dar nu pot nega un adevăr: în comunism România avea turism și oamenii se comportau CIVILIZAT în vacanțe. Avea Băile Herculane – ce s-a ales de Băile Herculane? – Puteți vedea zeci de reportaje. A făcut cineva ceva? Nu. Exista turism balnear. Pe litoral veneau turiști străini din țări de calitate Germania, Suedia. Și atunci – cum să nu recunosc eu că în turism lucrurile mergeau mai bine în comunism? Se făceau defrișări în comunism? Vedeai ATV-uri și șmecheri cu grătare și manele? Vedeai cum se alege praful de cabane? Nu. Vedeai tot felul de braconieri și interlopi? Cam asta este ideea. La noi pur și simplu nu este posibil să se facă turismul montan din SUA, Elveția, Austria. Asta este realitatea. În România acești 30 de ani blestemați ne-au demonstrat că nimic nu merge cu vorba bună. Dacă nu mă credeți – uitați-vă la rezultate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De acord cu tot ce spuneti. Ati surprins perfect ceea ce ne doare/afecteaza pe foarte multi. Multumesc mult de tot!
ApreciazăApreciază