Minunate imaginile!
Iar pentru mine par cu atât mai frumoase cu cât pe la noi doar am văzut zăpada, fără să ne putem și bucura de ea, căci s-a topit repede.
Oare nu te descoperisem când ai scris acel articol? Se poate. Cert este că mi-ai adus aminte de vremurile în care, dacă era vară și voiam o bere și un mititel, dădeam fuga fie la Cățeaua Leșinată, fie la Gura Diham, iar seara, dacă nu cumva eram prin Sinaia, mai beam câte o cafea la BTT. Asta se întâmpla pe la finele anilor ’70. Am prins și drumuri minunate de iarnă, uneori cu zăpadă până la brâu, atât pe culmile Bucegilor, dar și prin Piatra Mare sau prin împrejurimile Predealului. Pe atunci încă mai erau ierni adevărate.
Mulțumesc!
Nu mai stiu exact si te rog sa nu te superi. Important este ca ne-am descoperit si mi se pare foarte frumos 🙂 Chiar azi vorbeam cu cineva despre cat mi-a luat sa fac o poza buna statiunii Predeal. O jumatate de an 🙂 Pana am gasit vreme buna si am ajuns pe Piatra Mare… dupa care, am coborat in Timisul de Sus si persoana respectiva se urcase in tren si am mers la un concert la biserica Sf. Martin din Brasov, a urmat apoi o ploaie teribila…
Asa, repede, nu mai stiu nici luna, nici anul, conteaza doar amintirea acelui moment frumos. La fel si cu noi 🙂 E perfect ca ne-ai mai scris despre vremurile de altadata, am interactionat toti cu bucurie, a ramas ceva in acesti ani, s-a cimentat o prietenie…
Si eu iti multumesc 🙂
Mă iartă! Retorică mi-a fost întrebarea, căci am constatat că nu văzusem acel articol al tău, iar memoria ne joacă feste uneori, căci atât de mult m-am obișnuit să-ți citesc articolele încât îmi pare că ne știm de-o viață.
Eu ar trebui să-ți mulțumesc, pentru că aici la tine regăsesc aroma pierdută a muntelui, de care nu mă prea mai pot bucura, nemaiputând să iau potecile „în piept” așa cum o făceam odinioară. Și mai regăsesc și spiritul de frondă (deși poate că nu este cel mai potrivit termen), care mă stăpânește și pe mine. Și poate cel mai important, găsesc fragmente de istorie, așa cum puțini mai aduc astăzi la lumină.
Mulțumesc, Adrian!
Saru-mana 🙂 Exact, si mie mi s-a parut ca plutea o atmosfera de tristete desi nu era cazul. Daca era putin de cer albastru, ar fi fost perfect. Multumesc.
BUCEGI NATURA 2000 
Minunate imaginile!
Iar pentru mine par cu atât mai frumoase cu cât pe la noi doar am văzut zăpada, fără să ne putem și bucura de ea, căci s-a topit repede.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, Mugur. Aerul rece de pe vale pastra zapada pe ramuri. Era chiar o splendoare. Bine, inegalabil cu peisajele din acest articol: https://buceginatura2000.wordpress.com/2014/02/02/traseul-turistic-bucla-dihamului-padurea-de-basm-si-despre-calitatea-serviciilor-la-cabana-gura-diham/
ApreciazăApreciază
Oare nu te descoperisem când ai scris acel articol? Se poate. Cert este că mi-ai adus aminte de vremurile în care, dacă era vară și voiam o bere și un mititel, dădeam fuga fie la Cățeaua Leșinată, fie la Gura Diham, iar seara, dacă nu cumva eram prin Sinaia, mai beam câte o cafea la BTT. Asta se întâmpla pe la finele anilor ’70. Am prins și drumuri minunate de iarnă, uneori cu zăpadă până la brâu, atât pe culmile Bucegilor, dar și prin Piatra Mare sau prin împrejurimile Predealului. Pe atunci încă mai erau ierni adevărate.
Mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu mai stiu exact si te rog sa nu te superi. Important este ca ne-am descoperit si mi se pare foarte frumos 🙂 Chiar azi vorbeam cu cineva despre cat mi-a luat sa fac o poza buna statiunii Predeal. O jumatate de an 🙂 Pana am gasit vreme buna si am ajuns pe Piatra Mare… dupa care, am coborat in Timisul de Sus si persoana respectiva se urcase in tren si am mers la un concert la biserica Sf. Martin din Brasov, a urmat apoi o ploaie teribila…
Asa, repede, nu mai stiu nici luna, nici anul, conteaza doar amintirea acelui moment frumos. La fel si cu noi 🙂 E perfect ca ne-ai mai scris despre vremurile de altadata, am interactionat toti cu bucurie, a ramas ceva in acesti ani, s-a cimentat o prietenie…
Si eu iti multumesc 🙂
ApreciazăApreciază
Mă iartă! Retorică mi-a fost întrebarea, căci am constatat că nu văzusem acel articol al tău, iar memoria ne joacă feste uneori, căci atât de mult m-am obișnuit să-ți citesc articolele încât îmi pare că ne știm de-o viață.
Eu ar trebui să-ți mulțumesc, pentru că aici la tine regăsesc aroma pierdută a muntelui, de care nu mă prea mai pot bucura, nemaiputând să iau potecile „în piept” așa cum o făceam odinioară. Și mai regăsesc și spiritul de frondă (deși poate că nu este cel mai potrivit termen), care mă stăpânește și pe mine. Și poate cel mai important, găsesc fragmente de istorie, așa cum puțini mai aduc astăzi la lumină.
Mulțumesc, Adrian!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi inspiră….tăcere, puțin însingurare și multă resemnare.
Dar e frumos albul, pt mine cel puțin în poze 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Saru-mana 🙂 Exact, si mie mi s-a parut ca plutea o atmosfera de tristete desi nu era cazul. Daca era putin de cer albastru, ar fi fost perfect. Multumesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Superb! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, Bogdan 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Splendide peisaje!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc si saru-mana 🙂 Dar ce zici de aceste peisaje 🙂 https://buceginatura2000.wordpress.com/2014/02/01/tot-din-padurea-de-basm-continuare/
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Superb! Imagini de poveste.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc si bine ai revenit pe aici! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine v-am regăsit!
ApreciazăApreciat de 1 persoană