Un traseu desfasurat intre orele 9:30 – 15:30.
Dupa ce am coborat din trenul Regio de 9:20 si ceva, in Predeal, am luat azimut spre Covrigul de Aur, unde au oamenii acestia diferite produse de patiserie… care sunt foarte bune. Sunt prin centrul Predealului dar si pe Facebook… Covrigul de Aur Predeal, ceva de genul acesta.
Apoi, ca sa mai cascam gura, nu o luam pe strazi sa mai scurtam din traseu ci direct pe soseaua spre Trei Brazi. Ajungem pe la Trei Brazi pana in ora 10:
Piatra Craiului departe, Fagarasii si mai departe
Coltii Morarului in stanga si Bucsoiu in dreapta
De la Trei Brazi urmam traseul spre Paraul Rece (o mini-statiune ce tine tot de Predeal), marcajul triunghi albastru regasindu-se la o distanta de vreo 200 metri de sosea. Este vizibil din parcarea noului hotel Trei Brazi.
In 20 de minute am si ajuns la cladirile de langa biserica Sf. Treime
Biserica la care se lucra. Din ce am inteles este amenajat deja un spatiu pentru liturghii la subsol.
Continuam pe un drum presarat cu cruci pe margini, din loc in loc, sa se inteleaga ca se merge spre un lacas de inchinaciune.
Intalnim si niste salcii „curgatoare”:
Coltii Morarului 2. Prima poza a fost de pe la Trei Brazi
De acolo venim, de langa acea bariera. Asa ca, atentie! Nu este niciun indicator turistic, dar daca va uitati de la bariera inspre dreapta, spre locul de unde am facut aceasta poza, o sa vedeti un drum de pamant. Acesta este si traseul corect.
Trecem un paraias si se vede marcajul. Se tot urca de aici…
Se iese din padure si se urca pe partia de schi, pana la DN 73A, iesindu-se exact in mini-statiunea Paraul Rece.
Adica aici:
Destul de rar trece pe aici un autobuz
Asezamantul romano-catolic si muntele Postavaru in spate
Mergem un pic pe sosea apoi urcam pe muchia din dreapta si ajungem la acest drum…
Iar in sosea pentru a intra pe drumul forestier ce suie in Saua Baiului. Pana aici am facut 3 ore.
Pe langa cabana Steaua (Forban)
Am urcat doar pe drumul forestier… nici tipenie de om, de masina, de animale. O liniste perfecta. Si peisaje, si tot felul de minunatii…
Ca niste suflete deschise spre cer
Cabana Diham Phoenix pe culmea de vis-a-vis
In Saua Baiului chiar la intersectie de drumuri… observam pe drum si prin iarba o multime de tuburi de cartuse (de manevra!):
Ne apropiem de padurea de pe Muchia Lunga pasind pe langa un covor de viorele.
Coltii Morarului de aproape… I-am pozat eu, de curand, tocmai de pe la Dambul Morii in Timisul de Jos.
Busteniul la cateva minute distanta.
Uite asa, in 6 ore am parcurs un traseu ce descuraja de ceva timp pe niste prieteni; dar am mers noi si pentru ei :))
Am terminat cu un mare oftat postarea ta.Pe vremuri am parcurs si eu de cateva ori o parte din traseu si-mi dau seama ca e un dar de sus sa te poti bucura de aceste incursiuni si toata aceasta frumusete a naturii.Numai bine si la cat mai multe realizari!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Saru-mana 🙂 Asa o sa fac si eu mai tarziu. O sa ma uit si o sa ma gandesc pe unde mergeam. Din pacate, asa e viata si acest aspect este unul trist… probabil nici eu nu stiu prea bine sa apreciez avandu-le mereu la indemana. Sau poate stiu 🙂 Dar sunt sigur ca stiu, ca fiecare suntem pusi acolo unde trebuie sa fim.
Multumesc ca ati venit in vizita si probabil ar fi trebuit sa detaliez ceva mai bine traseul, ca aproape totul este schimbat. Sa ne auzim cu bine!
ApreciazăApreciază
Am inspirat aerul curat şi rece, mi-am incîntat ochii cu cîte ceva din ce ai văzut tu.Parcă ai călcat pe urmele mele, iar eu, acum, pe urmele tale.
Multumesc!
ApreciazăApreciază
Frumos si liniste, multa liniste. Da, tu ai fost primul, eu dupa tine. Multumesc asemenea, Alexandru! Toate gandurile de bine.
ApreciazăApreciază
Primul?
Oi fi fost vreun dac, get, peslag sau ce or fi fost inainte?
Nu, Adrian.
Recunosc cu bucurie unele din cărările călcate şi de mine.
Iar in multe din pozele tale mă regăsesc acolo.De parcă eu aş fi ales unghiul respectiv şi nu altcineva.
Sincer, acum vorbeşte invidia!
Să-ţi fie bine!
ApreciazăApreciază
Primul inaintea mea… eu dupa tine. Si altii au fost inaintea ta, si inaintea lor altii… dar tu esti primul inaintea mea 🙂 Cei care simt la fel se regasesc atat impreuna cat si in multe altele. Esti prea bun ca sa vorbeasca „invidia”, in acest caz trebuie sa pun ghilimele, pentru ca este vorba de amintiri, de tinerete. Si eu voi fi la fel peste niste ani, este cursul firesc al lucrurilor. Multumesc ca suntem prieteni. Cu drag si numai bine!
ApreciazăApreciază
Frumos traseu. Multumim 🙂
ApreciazăApreciază
Frumos si foarte usor… exceptand urcusul pe partie la Paraul Rece 🙂 Dar cum mie imi plac mai mult urcusurile decat locurile drepte, portiunea aceea a fost sarea si piperul. Multumesc, Vali 🙂
ApreciazăApreciază
Am ajuns la Mănăstirea franciscană și altfel: am ocolit Cabana Trei Brazi veche pe dreapta, am mers pe drumul de căruță pe lîngă stînă pînă la Muntele Moraru (bornă 1194 m), am mai urcat vreo doă vîrfuri ceva mai înăltuțe și apoi am coborît pînă la șoseaua neasfaltată (dar f. bună) ce duce la mănăstire. Drumul de la Trei Brazi pînă acolo este auto dar cam de super off-road. Din cauza amenajărilor din zonă nu am recunoscut poteca spre Pîrîul Rece deși vedeam suporturile de la telescaun foarte aproape. Într-adevăr vechile marcaje și indicatoare au dispărut, nimeni nu a făcut altele. Am dat de un forestier, mi-a zis să o iau în dreapta pe șoseaua mănăstirii și după vreo 15 min am ieșit în DN 73A. Am stat la autostop și repede am ajuns la Rîșnov ș.a.m.d. La mănăstire am fost primit cu multă bunăvoință, eram singurul turist pieton.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Salut, frumoasa drumetie 🙂 Pe unde ai fost, am fost si eu cu bicicleta mai demult si am dat de un noroi 🙂
ApreciazăApreciază
de la 3 brazi cat se face pana la manastirea franciscana? E traseu marcat cu ceva?
ApreciazăApreciază
Circa 30 minute cel mult, marcajul este triunghi albastru. Inapoi la Trei Brazi se face mai mult pentru ca urcati.
ApreciazăApreciază