Maine, am sa postez un ANUNT interesant.
Pana atunci, sa va prezint un traseu turistic parcurs ieri. Traseul are marcaj banda rosie si fiind ziua scurta, am ales sa intrebuintam la plecare telecabina, apoi mersul pe jos, iar la intoarcere masina.
Bucegii de dimineata
Hai ca ies ghioceii 🙂
Vedere spre hotelul Cota 1400 din telecabina Sinaia -Cota 1400
Programul telecabinei Cota 1400 – Cota 2000
Vedere din telecabina Cota 1400 – Cota 2000 spre Piciorul Pietrei Arse. Daca doriti sa urcati pe Platoul Bucegilor pe jos, atunci, dupa cum observati, cea mai buna alternativa este traseul turistic ce suie Piciorul Pietrei Arse, marcaj banda albastra. Nu este zapada, gheata…
Pe muntele Furnica, la mica distanta de statia de telecabina de la Cota 2000
Muntii din planul indepartat sunt muntii Fagarasului. Nu mereu se vad la fel de bine, depinde de conditiile meteorologice
Cu sageata rosie, stanca Turnul Seciului, monument al naturii. Se afla intre cabana Horoabele si Valea Horoabele
In plan apropiat muntele Tataru (Bucegi), mai departe muntii Fagarasului
Un fenomen mai rar. Pe zapada erau o multime de puncte. In opinia mea, -s-ar putea si sa nu fie asa-, s-a intamplat urmatorul lucru: pe munte era foarte cald, imediat ce apune soarele se raceste brusc. Soarele „a trecut” de munte, iar un nor s-a scuturat aproape imediat…picaturile de apa au cazut si au inghetat pe zapada. Intre apusul soarelui si caderea ploii a fost un interval foarte scurt de timp. Presupunerea mea…
Sus se observa statia telescaunului de langa Vf. Furnica. Cum nu se schiaza deocamdata, era buna o sanie, ajungeam mai repede jos in vale…si o lasam pe acolo 🙂
Un mic varf 😉
Pe varf
Coborare de la varf
Stanca plata
Ce soare mare 😉 🙂
Valea Izvorul Dorului
Indicatoarele au fost rupte…erau prea aproape de DJ 713. O fi coborat vreunul din masina si s-o fi intrebat: „De ce or fi pus si prostii astia indicatorul asta, cand pe aici este numai sosea?”… Si l-a rupt. Ca distanta, de la drum pana la cabana Valea Dorului se fac cam 45 de minute, si circa 1 ora in sens opus, pana la cabana Padina
DJ 713
Ce padure frumoasa este acolo in fata. Stiti cum este pe acolo? 🙂 Jungla, pietre, multe uscaturi la nivel cu solul, plin de ursi…salbaticie autentica. Am traversat padurea aceea din toate directiile, asa cum se vede de aici, compacta, este superba. Cand intri in ea, nu stii cum sa iesi mai repede 🙂 Bine, nu la toti li se pare asa…
Cand vad caini prin padure…ma intreb cate caprioare mai prind si in aceasta iarna?
Prin Padurea Laptici
Poteca
Licheni pe copaci…frumos peisaj. Trebuie sa traiasca si lichenii acestia, pai nu?
Alte flori de gheata
Aici au trebuit mai multe poze, frumos loc
Traseul traverseaza o poiana intinsa
Molizi verzi si
Molizi albi. La unii ajunge soarele, la altii nu
Da, dar este mai bine ca noi sa ajungem la Padina dupa ce facem un mic ocol, adica pe la Pestera Ialomitei
De la indicatoare, dreapta pe acest drum de acces spre hotelul Pestera
La Manastire, aceasta este biserica noua, ca sunt mai multe
Staretia si spatiile de cazare
Biserica veche
Dar ce se vede? Unui prieten i-am spus ca sunt carnivori. Se uita mirat, credea ca vorbesc serios. I-am zis ca mai mult de un deget nu pot mananca 🙂 Chiar daca erau multi
Priviti ce-i acolooo 🙂 O colonie de paianjeni. Nu am vazut asa ceva niciodata 🙂 Stau toti la un loc, se ating cu picioarele. Nu este o imagine placuta, dar toti, asa, la un loc, ideea ca sunt o comunitate, mi se pare demna de adus in atentia tuturor. Trebuie sa mai merg acolo sa filmez, pozez, vreo jumatate de ora…
Intr-o zi au taiat-o si au dus-o acasa, era prea frumoasa cred
De la Manastirea si Pestera Ialomitei am ajuns in drept cu Turnul Seciului, am scris pe la inceputul articolului despre el
Sediul Politiei de la Padina. Acolo sta seful de post…una dintre imaginile negative din Parcul Natural Bucegi
Centrul National Salvamont din zona Padina. Aici excursia pe jos a luat sfarsit. Ne-am suit in masina si am plecat spre casa
Nu inainte de a arunca o privire spre Valea Ialomitei, traseul spre Vf. Omu
In fata cabanei Bolboci, privire spre lacul omonim, care era plin de fisuri
Foarte frumos Lacul Bolboci, dar si periculos sa te incumeti sa calci gheata
Amatori sunt insa mereu. Baiatul de mai jos a vrut sa-i faca prietenei o poza si s-a dus pe gheata. Imediat a alunecat si cred ca gheata este inclinata acolo, ca a ajuns greu cu mainile pe teren mai stabil. Ne si gandeam ca aluneca asa pana la borna aceea de beton si acolo se rupe gheata cu el. Deja zarisem un lemn lung, sa-l scoatem pe inconstient de acolo. Dar nu a mai fost cazul, si-a dat seama de pericol…
Acesta Peisaj 🙂
Ultima oprire, la limita dintre judetele Dambovita si Prahova
Acesta a fost traseul, pe jos dura foarte mult…vara da, merge, dar iarna ideea este sa nu stai prea mult prin frig. Mai transpiri, mai faci popas, mai te uzi la picioare, nu este bine sa stai mult afara 🙂 Trebuie putina grija, planificat totul bine, in detaliu. Asa, ne-am bucurat de o vreme splendida, ne-am atins obiectivele si cand a fost sa vina frigul, repede in masina si acasa.
Am fost surprins sa aflu ca exista cineva care cumpara un ziar la care eu scriam acum ceva ani, doar pentru ca-i placea ultima pagina. Acolo erau doar articole cu trasee turistice din Bucegi. Si el acasa avea toata colectia 🙂 Imi povestea ca mergea pe munte cu foaia de ziar in buzunar. M-a si laudat ca nu s-a ratacit niciodata 🙂
Bine, dupa o vreme, m-a intrebat daca merg cu busola la mine 🙂 Ar fi o rusine sa imi iau o busola prin Bucegi, cel putin mie asa mi se pare 🙂 Dar cine stie la ce fel de busola se referea el… 😉
BUCEGI NATURA 2000 
Mai Adriane , trebuia sa iei un buchet de flori de gheata sa-i dam lu’ Guru cand vine din pelerinaj.Nu esti deloc atent…O sa fii penalizat…Treaba ta.
ApreciazăApreciază
La intoarcere, ea va deborda de tot felul de energii si florile se vor topi rapid. Deci nu ar fi avut rost sa le culeg. Pentru Guru, alte flori mai potrivite decat cameliile, nu cred ca sunt 🙂 Si are cine sa i le ofere…este persoana cea mai potrivita! De aceea, le-am luat doar in poze, am anticipat din timp 🙂
Si daca as fi gresit, sigur nu ma penaliza.
ApreciazăApreciază
Am auzit ca a fost Guru prin locurile voastre 🙂 daca aveti putina rabdare s-ar putea sa priviti niste imagini de prin locurile voastre, adica ale noastre, cu tot cu fiinta magica 🙂 🙂 😛
ApreciazăApreciază
Eu unul am auzit, ba chiar mai mult de atat 🙂 Cu rabdarea, sti ca pe mine nu ma prinde, cere si tu ceva mai posibil 🙂 Eu vreau ca timpul meu sa coincida cu timpul producerii unor fapte. Este ca si cu servirea unei prajituri, hai ca-i azi, hai ca-i maine 🙂 Daca nu este atunci cand trebuie, apoi…tu mai spui si ca „s-ar putea” 🙂 🙂
Sa ne pui si noua link sa privim pozele, vezi ce postezi, sa nu fii penalizat, cum imi zicea mie in alt context SNV 🙂
ApreciazăApreciază
Pe pres de e sa dormi, o vei face cu placere 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂
http://www.unbolovan.com/2014/01/04/spiridusa-prin-bucegi/
http://www.unbolovan.com/2014/01/04/spiridusa-pe-la-sfinx/
ApreciazăApreciază
Ti s-a pus in vedere, stiu, eram aici, de fata 🙂 Ca o gluma evident 🙂 Nu te pedepseste, chiar daca ai accepta tu orice :)…pentru ca stie. Doar oamenii care nu iubesc, ii pot pedepsi pe aceia care-i iubesc. Nu este cazul ei 🙂 Cred ca nici macar nu are pres…nu ar avea de ce, nu s-a gandit niciodata ca-l va folosi cineva 🙂
ApreciazăApreciază
Oamenii care iubesc cu adevărat sunt acei care iubesc în ceilalţi şi ceea ce e de neiubit, pentru că aşa le e căptuşeala sufletului lor, Adrian, iar asta o ştii atât de bine. E atâta iubire în tine şi atât adevăr.
ApreciazăApreciază
Rostitoare imagini cu fiinţa pe-acolo de ea ducătoare în ea aducătoare, se pare că ştii să îi auzi ritmul lăuntric personal, cel după care adâncurile i se desfac în, din paşi.
Frumoase imagini purtătoare şi cum ai cuprins.
Am luat preşul, mi’era să nu te apropii prea tare de el… Glumesc.
ApreciazăApreciază
Da, a prins niste imagini foarte reusite 🙂
ApreciazăApreciază
SNV, mie îmi plac florile de gheaţă tăcute, acelea care cresc nu oricum, nu oriunde, ci în tăcerea înaltă, şi sunt ale celor care ştiu ce e frumuseţea, aceea despre care nu poţi vorbi pentru că nu ţi-ar ieşi decât cuvinte străine.
Ştii cât sunt de frumoase acele flori? nici nu îndrăzneşti să respiri.
Şi ştii unde sunt? Acolo pe unde am fost, acolo de unde am venit, acolo unde am rămas, acolo unde după ce afli ce eşti, nu mai vrei nimic.
ApreciazăApreciază
Da ,am avut ocazia sa vad acele flori cu mult timp in urma(sau le stiam din totdeauna) si DA…mi-au schimbat intru totul perceptia asupra a tot ce inseamana frumos si frumusete.Si din nou ,DA ,ai dreptate ca „dupa ce afli ce esti , nu mai vrei nimic”. Namaste.
ApreciazăApreciază
Adrian vrei sa ma termini psihic cu imaginile astea ? Pai la Ploiesti nici nu mai stiu cum arata soarele 😛 , oare nu trebuia sa fie invers ,la munte ceata si la campie soare ?
ApreciazăApreciază
Nici gand 🙂 Este o vreme de aprilie, desi parca trebuia sa fie niste geruri mari in perioada aceasta. Pacat ca nu a fost zapada de sarbatori, atunci era important. Acum imi pasa mai putin daca mai ninge. A fost pe 1 ianuarie plafon de nori pana la o altitudine de 1500 m, dar mai sus era soare. Este o vreme ciudata. Sunt sigur ca vei recupera tu cand vremea va permite. Acum nici nu stii ce sa crezi cu timpul acesta.
ApreciazăApreciază
Un traseu clasic si frumos in Bucegi de parcurs intr-o zi. Indicatorul acela spre Valea a fost al doilea rupt cred ca toamna asta ,primul care arata spre Padina a fost rupt acum vreo 2 ani .Oricum ce mi se pare ciudat este ca nu este nici pana la ora asta prea multa zapada.
ApreciazăApreciază
…clasic, frumos si usor 🙂 I-am dus pe aceia cu care eram pe drum ocolitor, sa stam mai mult in natura si sa vedem mai multe. Pe la 10 si ceva eram la Cota 2000, timp sa coboram si sa traversam Platoul Bucegi era suficient. Nici macar nu adia vantul. Smulsul indicatoarelor tine de educatia deficitara a celor de pe la oras, ajunsi in bascheti pe Bucegi. Nici nu imi mai amintesc daca a fost vreodata asa ca acum in Bucegi: inceput de ianuarie, fara zapada, si vreme calda…
ApreciazăApreciază
Minunat intermezzo-ul primavaratic! Vazand Piciorul Pietrei Arse atat de uscat, mi-a parut rau ca n-am reusit sa-i conving pe cei din grup sa urcam pe acolo. Dar a fost frumos si asa; sa vedem abruptul de peste vale.
ApreciazăApreciază
Multumesc, Crisan. Poate sa fie gheata pe Piciorul Pietrei Arse in padure, prin zonele unde nu ajung razele soarelui, pe acolo pe la pod, presupun. Dar nu cine stie ce… Comparativ cu alte trasee inchise iarna, este ceva usor pe Piciorul Pietrei Arse.
ApreciazăApreciază
Atingem cu degetele ochilor, că astea le sunt tactilităţile, noi, cei care te umblăm, dar până nu ajungi să trăieşti acele locuri prin care ne porţi cu fiinţa ta, tu cel care citeşti şi priveşti, nu vei putea auzi niciodată tot ce cuprind ele, tot ce vei simţi apoi în tine, tot ce vei răscoli în abisurile fiinţei tale, acolo unde ne sunt adâncurile, adâncuri despre care nu ştim, care ne sunt abia audibile sau nici măcar.
După asta vei părea ca dintotdeauna dar nimic nu va mai fi la fel.
Celor care îţi sunt de o vreme, de un adunat de ani, aşa, vreo câţiva precum strânsul nostru laolaltă, pentru că nu am uitat când s-a întâmplat întâia dată într-un ianuarie 4, lor şi altora şi acelora care ţi-au fost departeaproape, le doresc ca în Alt An, în fiecare an să existe prin acea memorie a dorinţei de ei, cu sete şi cu foame, care să îi poarte, pentru că tot ce porţi te poartă.
Să-şi fie oamenicuvinte de ei vii, ardente, să-şi potrivească totul cu ei înşişi, nimic să nu aibă chipul unor fantoşe, iar dacă da, să-şi poată lua de la început tot ce şi-a pierdut numele, să nu uite că tot ceea ce semnifică trebuie spus, să nu uite că atunci când nişte lucruri ricoşează întreaga geometrie derapează, şi mai presus de toate să nu uite că are nevoie de mai mult, de mai multe dar mai cu seamă de ALTCEVA, şi dacă e ceva să îşi amintească să nu pună niciodată deoparte, acela e misterul.
Misterul e atât de întrebător.
Aşadar, un AltAn ca un lujer, clipele lui lujeri de mistere, vă doreşte spiriduşa.
ApreciazăApreciază
🙂 Ma bucur sa te revad si aici 🙂 Multumesc pentru gandurile tale, deosebite, niciodata nu au fost altfel. De asemenea, este o mare bucurie ca ai fost prin locuri unde ai reusit sa vezi tot ce iti doreai. De acum, nu va mai fi la fel, asa este.
Un an cu multe reveniri prin locurile dragi.
ApreciazăApreciază
Un an cu oameni dragi, Adrian; oamenilocuri din spaţiul nostru sufletesc, cei care ne colorează lăuntric!
ApreciazăApreciază
Sper sa fie asa cum zici, Camelia! Multumesc!
ApreciazăApreciază
La Multi Ani Adrian !
Splendid traseu !
In anumite locatii , dar nu pe jos ci cu masina am fost si eu chiar in luna august anul trecut .
Am vizitat mai multe locatii dar o sa nominalizez doar
– cabana Padina,
– Manastirea si
– Pestera IALOMITEI.
Un An Nou mai bun si articole la fel de interesante !
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Va multumesc, asemenea! Poate mai veniti, Bucegii au multe de oferit. Mereu vezi altceva 🙂
ApreciazăApreciază
Buna! Tocmai cautam niste informatii recente despre Bucegi si am dat despre blogul tau. Poate poti tu sa imi raspunzi la niste intrebari, ca in alta parte nu gasesc 🙂
Nu am mai fost de mult prin Bucegi. Erau muntii mei preferati, dar de cand situatia cu ursii, incerc sa evit zona cat mai mult. Totusi, m-a traznit dorul.
As vrea sa merg saptamana asta si sa urc de la 1400 pe jos la 2000, cazare peste noapte apoi iar coborare la 1400 a doua zi. Dar ma cam sperie faptul ca in timpul saptamanii s-ar putea sa fie cam pustiu pe acolo, deci cresc si sansele sa dam nas in nas cu Blanila. Ai idee cat de multi/putini turisti vin iarna in timpul saptamanii in zona asta? Tot sper ca imi fac probeleme degeaba, dar e mai safe sa intreb decat sa ma arunc inainte.
Iti multumesc anticipat pentru raspuns!
ApreciazăApreciază
Mie nu mi se pare nimic periculos sa urci pe traseul dintre Cota 1400 si Cota 2000. Ursi ca sa vezi este putin probabil, cat si oameni in cursul saptamanii. Pericol pot fi cainii. Mai bine urci in week-end, este cel mai bine. La Cota 2000 nu ai unde sa dormi, poate putin mai jos, la cabana Miorita. Inainte de a te caza, mai bine suna si intreaba daca este deschisa cabana. Ca sa suni, cauta pe net nr. de telefon de la cabana Cuibul Dorului. Cei care au aceasta cabana din urma, administreaza si cabana Miorita, de langa Cota 2000. Ei pot sa-ti spuna daca au deschisa cabana, etc. Este foarte posibil ca in cursul saptamanii sa fie inchisa cabana, de aceea spun sa suni la Cuibul Dorului. Tu vad ca vrei sa mergi singura si in cursul saptamanii. Nu este prea bine. Trebuie sa te informezi, sa-ti faci un plan. Daca mai este ceva, scrie…
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru raspuns! Nu merg singura, merg cu un prieten, insa tot mi-e foarte frica de ursi. Vroiam sa mergem miercuri si joi pentru ca par singurele zile insorite si un pic mai calduroase, insa daca spui ca nu prea e lume in timpul saptamani…cred ca ma mai gandesc 😦
ApreciazăApreciază
Nu este lume, pentru ca au trecut sarbatorile si nici zapada pe munte nu este. Adevarul este ca vremea fiind foarte calda, ursii mai umbla prin padure. Dar la Sinaia, de mai bine de un an, nu au mai fost incidente cu ei. Daca era zapada, se mai schia, deci ar fi fost si oameni.
ApreciazăApreciază
Bun venit, Spiridusei! Cred ca acum am inteles rostul prelungitului episod primavaratic: de a facilita, Suavei Flori, accesul la trairea cu toata fiinta a intalnirii cu muntii nostri dragi! Asa e; dupa asta „…nimic nu va mai fi la fel.”
ApreciazăApreciază
Să înţeleg că v-aţi dus pe bolovan şi de-acolo aţi privit la spiriduşă, domnule Crişan?
Acolo unde am fost am simţit cum unele fiinţe au muntele ca talisman, doar că ştiind menirea oricărui talisman, aceea de a rămâne mister, aşa şi cu tainele pe care muntele le închide în el, aşa şi cu nişte oamenilocuri, loc de putere, mister şi miracol.
ApreciazăApreciază
Da, am comis indiscretia de a ma sui pe-un bolovan, dar asta incercand a ajunge un pic mai aproape de niste oamenisuflete.
ApreciazăApreciază
Nici pomeneală de indiscreţie, dacă se voia neştiutul, nu exista drumul dezvăluitor, acel link al înspreului, aşa că dacă a avut efect chemător, domnia voastră i-aţi fost mărturisitor.
ApreciazăApreciază