Este toamna, apar din ce in ce mai multe ciuperci…observ ca sunt foarte multe vizualizari la articolele din anii trecuti referitoare la acest subiect. Motiv pentru care sa mai postez niste imagini. De data aceasta nu le mai includ la „informatii utile”…este doar un articol cu imagini, pur si simplu, nimic stiintific.
Ciupercile sunt asa cum am scris in titlu.
Iasca de brad, ciuperca lemnoasa, necomestibila
Uneori se taie si se prelucreaza, pentru a deveni obiect de ornament. Doar ca la baza, ciuperca era plina de gaurele, semne ca deja avea locatari
Ciuperci otravitoare
Ca o plaga…nu se consuma, evident
Confundate de multi cu ghebele…majoritatea culegatorilor spun ca sunt otravitoare, am si auzit de persoane ajunse in spital…dar si 2-3 pareri ca ar fi bune. Personal nu le culeg, de fapt eu culeg cateva specii, cand am chef, ocazional, in rest sunt cu aparatul pe ele…
Si totusi, se vede in imagine ca o ciuperca este muscata, rupta putin…cine stie, o postez si eu asa, nu ca o voi culege vreodata.
Comestibila…mitarca pitica. Dar eu nu o culeg…
Probabil si necomestibila si otravitoare
Otravitoare, din ce stiu eu
Acestia sunt culesi de mine…rosiori se numesc…
Este specia care imi place…dar nu sa culeg multi, acolo 1-2 kg, mici si mai rotunzi
De fapt, pe rosiori i-am si strans repede, ca acum au iesit foarte multi. In drum spre casa, mi s-au parut ca erau cam murdari si zic eu, sa-i spal putin…ca acasa sa mai ramana putin de spalat. Aici i-am spalat…
Dupa spalare…acasa i-am mai spalat, in detaliu. La ciuperci, cand merg, insotind pe altii, mai mereu eu adun cele mai putine 🙂 Ma uit la ele sa nu aiba gauri, intrusi, le analizez, acasa le spal de multe ori, le tai cubulete…ce mai, te plictisesti privind 🙂
Din pacate, acesti rosiori i-am aruncat…ca nu am avut timp sa-i pregatesc. Si rosiorii daca nu-i pregatesti cand ii aduci, chiar daca ii tii la rece, devin usor amari. A doua zi, am renuntat la ei. Macar am ramas cu pozele 🙂 A, si cu o nevralgie pe la spate de la apa rece. Uitasem ca este toamna si am stat ceva timp cu mana in apa paraului. Seara cand am vrut sa stranut nu puteam, ma tineau parca muschii de pe langa coloana 🙂 Si sa respir era putin dificil. Dupa vreo 2 zile, mi-au trecut si spatele, si pofta de ciuperci.
Dar, cum coboram eu in alta zi, spre casa, vad alte ciuperci…asa ca pofta vine pozand:
Ciupercile acestea nu le-am mai vazut de vreo 3-4 ani. Cand eram copil, un batran le aduna deseori, le numea „moluste”. Nu am vazut niciodata sa-i fie rau de la ele, in sensul ca il vedeam intreg a doua zi 🙂
Ele par asa, frumoase, dar nu le-as culege…
Creasta cocosului de culoare galbena, ce creste pe pamant…comestibila. Dar eu nu o culeg, ca nu-mi place. O admir, o pipai, dar nu o culeg.
Probabil tot ciuperci otravitoare
Nu stiu ce sunt, dar nu par prea imbietoare
Tot rosiori, dar nu-i culeg pentru ca de la distanta ii vad ca sunt mari. Si mie imi plac mai mici, mai sanatosi, acestia se vad ca au marginile mai fragile, nu rezista mult in sacosa, se rup repede, poate mai au si musafiri in interior, mai mare deranjul…dar pentru o poza, treaca-mearga
Alta creasta cocosului
Foarte frumoasa, dar nu am ce sa fac cu ea
Creasta cocosului, alba, de copac…pe aceasta o mai culeg, dar era prea mica.
Am cules a doua zi, pe 17, circa 1 kg de rosiori in vreo 40 de minute, nu i-am mai spalat in apa rece, ci direct acasa, unde i-am pregatit. M-am bagat pe la bucatarie, printre legume si ciuperci, sa prepar o tocanita, mie nu imi place ciulamaua. Pana la urma am facut si mamaliguta, asa galbena cum este ciuperca din a noua poza, de sus in jos.
Am cumparat un kg de malai, 4,5 lei…uite asa am constatat eu ca mamaliga este mai scumpa ca painea 🙂 Tocanita a iesit foarte buna, dupa cum au zis cei care au mancat…eu nu am mancat, pentru ca nu mai aveam pofta.
Otravitoare in opinia mea si daca scrie in carte ca este comestibila. Unii spun ca daca este alba cu pete rosii este buna. Daca este invers, ca aceasta din imagine, atunci nu este buna. Insa cum multi se incurca in culori, mai bine sa fie doar pentru imagini.
Cresteau una langa cealalta…
Deci articolul este mai mult ilustrativ, pe aici, prin zona Bucegilor, sunt multi ciupercari de profesie. Merg si colinda padurile, le place. Mai este putin si apar ghebele, se umple padurea de oameni, cu gandul la mancare 🙂 Cum sa traiesti pentru mancare, mereu mi-am pus intrebarea aceasta…oricum, eu imi pun tot felul de intrebari si uneori, cu mancarea in fata, nu stiu ce sa mananc, vreau altceva…ceva care nu exista, pentru ca nu stiu ce vreau…cand este vorba de mancare.
Cand am pofta, mananc, daca miroase bine, daca arata nu stiu cum, sau daca am vreo idee prin cap si se asociaza cu mancarea, depinde si de prieteni…este greu tare 🙂 Luna aceasta am scapat de ciorbe, nu prea imi plac si mereu evit sa fiu pe la pranz in locuri cu ciorbe…
BUCEGI NATURA 2000 
Imi plac tare mult CIUPERCILE comestibile ce cresc in padure !
Cat despre verbul A MANCA,
o singura propozitie :
” pofta vine mancand ” !!!
Felicitari pentru articol !
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Daca traiesc pe la poalele muntilor, cred ca m-am obisnuit prea mult sa le vad si nu le mai culeg 🙂 Oricum, pasionat nu am fost niciodata. Aici, din batrani, este o traditie sa mergi primavara, toamna, dupa ciuperci, in mine nu a vibrat niciodata chestia asta. Mai mergeam sau mai merg cu alti pasionati, doar pentru a face poze si gratar…mie imi place gratarul in mijlocul naturii. Sa aprinzi un foc si sa stai acolo o vreme, la povesti.
Da, pofta vine mancand, la mine insa se manifesta mai rar si treaba asta. Acum depinde si de ce este pregatit, de cine o pregateste…sunt multi factori. De regula, nu imi exprim dorintele, ca abandoneaza toti cunoscutii :))
ApreciazăApreciază
Foarte interesant, mai ales că eu nu ştiu nimic despre ciuperci.Îmi place să le văd, îmi plac din magazin, dar de cules…n-aş avea curaj, la câte cunoştinţe am eu în domeniu – în minus, desigur.
ApreciazăApreciază
Iar eu daca stiu, nu le culeg pe toate cele bune 🙂 Sunt mai frumoase, asa sa ne uitam la ele…uneori! Din magazin, cumpar ciuperci albe, champignoane…daca le pui pe gratar cu o bucata de cascaval in fiecare, putina verdeata peste cascaval, iese ceva foarte bun…dar nu cu orice cascaval. Sa aiba lapte mai mult, un gust mai dulce, sa nu fie afumat…
Cand sunt gata, toate devin o masa compacta si imi place sa le alerg prin farfurie, cu un cutit si o furculita 🙂 Atunci se poate spune ca a manca este o placere :))
ApreciazăApreciază
Taci – pardon, nu mai scrie – că mi-ai făcut poftă! Mâine, ciuperci în farfurie!
ApreciazăApreciază
Acum spre seara, am trecut pe langa o alimentara si aveau ciuperci albe, dar era seara…si apoi toate la timpul lor 🙂 Nu mai aprofundez 🙂
ApreciazăApreciază
O să caut ciuperci pentru o şedinţă foto. Nu prea mi-au ieşit în cale, dar o să învăţ să le caut…
ApreciazăApreciază
Pe aici, prin Valea Prahovei, de la atata ploaie, sunt destule si de tot felul prin padure. Chiar ma gandeam sa le asez intr-un folder pe toate observate in ultimii ani.
ApreciazăApreciază
Şi la noi, cu siguranţă! Doar pădurea-i cam departe. 🙂
ApreciazăApreciază
Au aparut ghebele cumva? Interesante si apetisante unele ciuperci.
ApreciazăApreciază
Nu am vazut, ce este drept eu mergeam pe un drum forestier si uneori mai intram pe stanga sau dreapta 🙂 Deci ghebele cred ca nu s-au facut deocamdata!
ApreciazăApreciază
N-as indrazni sa cumpar de la ciupercari. Auzisem ca sporii ciupercilor otravitoare pot ajunge pe cele comestibile, asa ca nu mai am incredere decat in cele din magazin. Ciupercile, hrana zeilor la egipteni, contin foarte multe elemente nutritive, dar prefer sa le privesc. Intr-adevar, un articol si un tablou de toamna binevenite. Ciuperca galbena ca lamaia e reala?
ApreciazăApreciază
Cred ca aceeasi fobie, ca sa zic asa o am si eu. De aceea adun vreo 4-5 specii de ciuperci, specii clasice, dar daca sunt alte ciuperci necunoscute prin preajma acestora, nu le mai adun pe cele bune. Parca luna aceasta ies pe piata cu cosuri pline de ghebe, romii. Cumpara lumea, ideea este ca aceia care comercializeaza nu stiu in ce masura pot fi trasi ulterior la raspundere, in caz de cine stie ce…
Din magazin este mai sigur, intr-adevar, dar nu cumpar decat champignoane. Si de fel, nu prea ma dau eu in vant dupa ciuperci. Da, ciuperca galbena este reala…am mai vazut, daca este apasata cu un bat, devine ca un burete…prefera lemnul, este ceva parazit.
ApreciazăApreciază
Cum scrii despre nişte alte chestii, cum se adună lumea în mult mai multe cuvinte cu legătoare. Vezi?
Uite ce frumos e acum, cu atâtea coşulete în care s-au strâns, s-au adunat atâtea fiinţe.
Şi explicaţii se găsesc, dar să ne urmăm cărarea în codru şi să trecem peste.
Aşadar, o lume înşelătoare cea a ciupercilor, dacă nu te numeri printre cunoscători.
Preferata mea pe care o desenam de zor în copilarime era amanita muscaria, drăgălaşa aceea cu pălăriuţă roşie şi bulinuţe, zadarnic să nu pretind că nu ar trebui să fie lăsată de la mama natură ca făcătoare de victime, pentru că am fost atât de tristă când am aflat despre ea crudul adevăr.
ApreciazăApreciază
Cum le vezi tu pe toate 🙂 Frumos spus :))
Amanita sau palaria sarpelui, foarte toxica…am auzit tot felul de povesti, cam ce s-ar face cu ea. Lumea ciupercilor, ca orice lume, poate fi inselatoare, ai dreptate…cand nu ai avut?
Merg la somn, iesirea prin oras si parc, acum spre seara, mai rau m-a adormit. Pentru ca a plouat si era frig, iar cand am ajuns la cald, fuga in fotoliu…sa ma incalzesc, acum o sa fug in pat, nu am incotro :)) O seara linistita, si ne auzim maine. Saru-mana!
ApreciazăApreciază
Nu este otrăvitoare, este halucinogenă. Se vinde pe net destul de scump.
ApreciazăApreciază
Eu mai vreau imagini cu acele dantelării crescute pe scoarţa arborilor cărora parcă le zice păstrăvi de copac, dacă îmi mai amintesc bine. Sau nu le-a venit vremea, nu e acum vremea ivirii lor?
ApreciazăApreciază
Sunt doua feluri de ciuperci ce cresc pe copac, ma refer la cele postate pe aici: pastravii care apar primavara si buretii negri de toamna. Astia ultimii trebuie sa apara, sigur o sa-i prind in poze. Cunosc un ulm, care anul trecut avea multe buchete, dantelarii.
ApreciazăApreciază
Nu ştiu dacă păstrăvii tăi sunt totuna cu pleurotus, ciupercile pe care le cumpăr eu din magazine şi după care înnebunesc de plăcere când le gătesc un sos roquefort care li se potriveşte de minune, pentru că le aud cum fremătă de fericire, iar despre glandele mele salivare ce cunosc atunci extazul nici nu găsesc cuvinte care să îl întrupeze pe de’ntregul şi în ce mă transformă.
Noapte lină, să pluteşti pe vise; reveriile pe care le trăieşte inconştientul sunt câteodată mai puternice decât o experienţă reală, şi cred că asta o ştii.
Frig e mai peste tot şi mai peste tot a plouat; uneori îmi pare că nici nu a fost vară când văd atâta noroi şi glod. Şi prăpăd prin părţile unde stihiile s-au dezlănţuit fără milă iar apa a chemat moartea, şi asta o scriu cu gândul la acel copil pe care şuvoaiele l-au smuls din braţele mamei.
ApreciazăApreciază
Ba da, sunt cam aceiasi…cei de toamna, am postat eu toamna trecuta, sunt pleurotus. Nu poftesc acum pentru ca este dimineata, dar mai tarziu, nu se stie…o clipa, mi-am adus aminte de ceva…
Primavara, ies ciupercile numite pastravi; am mancat acum vreo 3 ani, la un prieten bucatar, pastravi cu maioneaza si verdeata…cred ca merg si pleurotus astfel pregatiti. Stii cat sunt de buni… :))
Multumesc, am dormit bine, dureaza putin pana se incalzeste mai bine plapuma, apoi chiar am reusit sa adorm repede. Am visat tot felul, eu mereu visez :)) Printre altele, ca primarul a demolat o vila de pe str. Urlatorii, ii expropriase pe cei de acolo si ridicase doua blocuri imense…treaba este ca imi placeau cum aratau, semanau cu cele din alte tari…cine stie ce idei o mai avea si omul asta :))
Vara a fost cred 2-3 saptamani adunate…a fost scurta, multe ploi si frig. In aprilie a fost mai bine ca in mai si iunie. Apoi in iulie, au fost cateva zile senine. Prin august vremea a fost cat de cat, semana a vara, dar tot asa, nimic stabil, de mai lunga durata…sper sa fie o toamna frumoasa. Ca de prin noiembrie pe aici vine iarna si abia prin aprilie, mai are putere soarele…
Daca mai tii minte si SNV ne povestea cum a fost pe la el, in urma cu ceva ani, cu apele. Ce sa mai spun, important este sa fim solidari, sa multumim lui Dumnezeu ca nu se intampla la o scara mult mai larga. Daca nu s-ar intampla si astfel de chestii, am deveni goi pe dinauntru, cu toate intoxicarea propagata de televiziuni, cu imbecilitatile ce fac parte din cotidian…asa, devin si politicienii mai umani, vad si ei ce preocupa omul de rand.
ApreciazăApreciază
Apar şi eu din când în când,( atunci când pot desigur) dar şi când sunt departe de calculator, tot mă gândesc la Bucegii mei pe care în vara aceasta nu am reuşit să-i văd decât o singură dată. Biata noastră casă s-a plictisit probabil să ne tot aştepte , iar cipercile din mestecăniş probabil că s-au trecut neculese. Mi-a făcut mare plăcere să văd pozele expuse de tine. Eu culegeam vineciori (nu ai în poză!) şi mânătărci . Cât despre pălăria şarpelui, localnicii de la Drumul Carului, o folosesc pentru omorârea muştelor: rup codiţa, pun zahăr în căuşul format şi o pun pe o farfuriuţă. Am văzut muşte moarte de jur-împrejur.
Numai bine Adrian.
ApreciazăApreciază
Este bine ca apareti si din cand in cand. Ne da certitudinea ca sunteti oarecum in regula. Va multumesc oricand si ma bucur.Chiar nu am stiut chestia cu palaria sarpelui iar despre vineciori nu am scris, pentru ca nu am pozat, mi se par foarte comuni. Sunt comestibili, dar cred ca in „alfabetul” ciupercilor, vineciorul este echivalentul literei A 🙂
Nu prea imi plac la gust, dar intr-o zi o sa fac un articol cu vineciori, pentru ca sunt de mai multe culori. Rosiorii mi se par a fi printre cele mai delicioase ciuperci.
Toate cele bune, va doresc!
ApreciazăApreciază
ca o enciclopedie e aici, am mai zis asta, nu? 😀
ApreciazăApreciază
Ai mai zis poate, dar mai de mult 🙂 Uneori asa este, o mica enciclopedie, le mai amestecam, sa fie diverse, sa nu o tinem doar intr-o jale despre cum ni se distruge mediul…cand sunt lucruri imperios necesare scriem si despre acele nenorociri. Multumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
Da. Despre toate e necesar să scriem. Mai ales dacă ele reflectă o realitate pură, fără cosmetizări… 🙂
ApreciazăApreciază
Bine spus, Agatha. Saru-mana!
ApreciazăApreciază
😉
Știu eu ce spun… 😉
ApreciazăApreciază
🙂 Multumesc!
ApreciazăApreciază
Faină postarea! (oricum, majoritatea se citesc cu atenţie şi plăcere)
Pălăria şarpelui este considerată otrăvitoare. Măcar asta se recunoaşte. Pentru celelalte, este bine să ştim că un element caracteristic (dintre altele) al celor otrăvitoare este un fel de ineluş pe tulpină, mai apropiat de pălărie decât de rădăcină (unde găsim un fel de bulb). Pentru orice eventualitate, este bine să se ştie că, în cazul amanitelor, cărbunele activ este de bază în primul ajutor. Mai ajută penicilina, N-acetilcisteina şi silibininul, dar este de dorit să se ajungă la medic.
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru aprecieri si pentru sfaturile utile. Acest gen de articole trebuie imbunatatite periodic… de exemplu, acum in 2014 ar fi trebuit sa revin cu ceva completari.
ApreciazăApreciază
recitesc acest articol cu dorul de munte si padure.
Si eu iti recomand sa culegi ciupercile care le cunosti.
Cat despre teoria ca sporii se combina de la ciupercile bune cu cele nebune, orele de biologie infirma asta dar si un specialist ciupercar de pe aici. Din ce tin minte, ciupercile nu au nevoie de specializare femeie si barbat, cu risc de a combina genele; o candida nu o sa ajunga niciodata in forma de gheba 🙂
Problema ramane ca nu le mai cunoastem pe toate, si amintirile ne inseala.
O recomandare tot de la ciupercar: mers cu un cutitas la cules de ciuperci, si luat numai cele medii, fragede, si taiat si lasat miceliile pe loc, pentru dezvoltare ulterioara.
ApreciazăApreciază
Saru-mana 🙂 Anul acesta nu prea am cautat ciuperci, cred ca nici nu prea s-au facut 🙂 Imi place mai mult sa le descopar, sa le pozez… Si oricum, adun aceleasi ciuperci pe care le strangeam de mic, la batranete sigur voi cumpara… ca sa nu-mi joace mintea vreo festa 🙂 🙂 Multumesc!
ApreciazăApreciază
Este interesant articolul,frumoase imagini,doar ca 50% e adv. Cum sa fie „Creasta Cocoslui, cand e Barba Caprei Necomestibila….sau la Amanita rosie de ai zis , nu ai zis bine, nu cunosti 100% ciuperca, laso in padure!
ApreciazăApreciază
Prietene, in articol sunt specificate tot felul de detalii. Vii si tu ca sa derutezi, altfel nu inteleg comentariul tau. Ciuperca numita Creasta Cocosiului sau Barba Caprei… noi o mancam. Personal am cules si am mancat… si voi mai culege. Nu am patit niciodata nimic si nici nu am auzit pe altii.
La Amanita, nu am zis ca poate fi culeasa, nu stiu in ce fel citesti tu, am zis ca unii o culegeau spunand ca aia cu puncte nu stiu cum este, cealalta ar fi altfel… nu reiese ca am zis eu ca este comestibila. Reiese altceva daca te uiti cu atentie. Si asa trebuie procedat, cum zici si tu… nu cunosti o ciuperca, o lasi mai bine acolo.
ApreciazăApreciază
Atentie exista 4 specii de creasta cocosului :
– Ramaria flavescens – comestibila
– Ramaria stricta – necomestibila
– Ramaria pallida – otravitoare
– Ramaria formosa- otravitoare
Ramaria flavescens si Ramaria formosa se aseamana foarte tare. Otrava nu este mortala dar produce neplaceri gastrointestinale.
ApreciazăApreciază
Multumim foarte mult pentru aceste informatii folositoare.
ApreciazăApreciază
ciupercutele albe-sau gri translucide, cu consistenta de zgarci, se numesc Pseudohydnum (Tremellodon) gelatinosum si sunt comestibile, mai ales crude, cica gatite se intaresc. Am mancat, asa de curiozitate, crude in salata de rosii. Au gust aproape imperceptibil si consistenta chiar de zgarci.
ApreciazăApreciază
Aha, multumesc foarte mult pentru detalii 🙂
ApreciazăApreciază
Ce burețar ești de nu ești sigur de bureți?…ca burețar trebuie să fi 100% sigur de ei…
ApreciazăApreciază
Ce te mai chinuie talentul, d-le Tiberiu… Nu am stiut ca ai si figuri din acestea in cap. Nu aveam cum sa-ti las toate aberatiile. Articolul este destul de explicit si alti pasionati l-au completat perfect. Mai cauta pe aici, ca mai sunt destule postari despre ce te intereseaza. Uite, aici am luat doar un burete:
https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/11/08/un-sac-de-bureti-negri-din-care-am-luat-doar-un-burete/
Sambata trecuta am gasit niste ghebe, am luat cateva, apoi le-am dat unui vecin. Nu ma pasioneaza, mi se pare o stupizenie sa bati padurea dupa… ciuperci. Nu mi se pare un scop serios.
ApreciazăApreciază
Buretii pe care i-ai cules se numesc RASCOVI nicidecum rosiori si sunt foarte buni .
ApreciazăApreciază
Asa li se spune pe aici, prin Valea Prahovei. Oricum, se refera la acelasi lucru. Denumirea de rascovi, este cea mai raspandita insa, cum ziceam, pe aici li se spune si rosiori.
ApreciazăApreciază