Trebuie sa va contrazic 🙂 Acel bolovan e foarte vesel, intotdeauna ma opresc la el si fumez o tigare. Si la dus si la intors. Este urmat de un bolovan mic si rotund si foarte alb in directia Omu. Le-am facut zeci de poze, evident 😛 🙂 Este un loc perfect de popas, dupa ce urci un pic, de la el incepi sa vezi tot, Omu, Obarsia, Doamnele…
Deci acela este unul dintre Popasurile Bolovanului. Imi pare bine ca ai fost sa vezi acel bolovan, simbolul 🙂 Poate mergem in toamna din nou, sa mai vezi inca unul tot pe acolo, prin apropiere aceluia, definitia 🙂
Mergem 🙂 Mai e un bolovan frumos in apropiere, tot in iarba, dar e gri si cu muschi pe el, rotund, aproape de cel alb 🙂 Am sa caut poze de acum 10 zile 🙂 🙂
Iti dai seama ca n-am cum sa uit 🙂 🙂 am venit insa foarte suparat la Bucuresti din cauza lucrurilor care se intampla in Bucegi… si n-am avut stare sa ma ocup de ceva frumos… Dar, vine si „Marul lui Adrian” 🙂 🙂
Btw, iar a trecut concediul si n-am o poza cu mine…. nici cu noi doi, nimic LOL. Macar asa de pe rucsac. Asta in conditiile in care am facut aproape 10.000.
Mereu se intampla asa. Poate din cauza bucuriei revederii. Eu cu cineva, patind mereu aceleasi lucruri, am ajuns intr-un timp sa notam pe o coala, ce subiecte trebuiau tratate, altfel uitam. Nu este rea ideea.
Si eu m-am cam saturat de astfel de mizerii.
Cu marul poate imi arati dinainte, sper sa nu se vada locatia sau poate corelam imaginea cu altceva programat mai in viitor.
Multumesc, lasa ca ne gandim inainte, cum si daca le vom publica. Alt moment este important. Stii, copacul acela nu are crengi pe care sa te sui in el…pentru ca le-am mai taiat eu. Cand erau pana mai jos, se urcau in el, multi, si-l rupeau. De vreo doi ani creste asa frumos. Mai are grija de el si altcineva 🙂
Nu, nu poţi să ne contrazici, şi mă suprinde că găseşti trebuitor să o faci; poţi doar să spui cum îl trăieşti tu pe acel bolovan în tăcerea vremii lui.
Glumesc.
Dar pare că stă aşa, aşteptând să se ivească ceva ce nu se mai iveşte.
Bine, nu va contrazic, dar eu cred ca nu asteapta ceva, ci doar priveste spre munti. De la el se vad toate culmine din acea parte de munti… Omu, Obarsia, Doamnele, Costila… 🙂 🙂 cum am mai zis 🙂 Este primul popas de pe traseu de unde se vad toate, pana la el urci 🙂
Eu cred că acel bolovan are o poveste a lui şi a fost cândva altceva şi aşteptă să vină cineva în singurătatea lui, cineva care să i-o asculte, şi fiinţe vin, şi fiecare fiinţă ascultă liniştea în felul ei, dar el e acolo pentru cineva care nu a mai venit, de-aici încremenirea lui…în aşteptare.
Vezi? ţi-am întrupat o poveste, Radu.
Da 🙂 Povestea ta nu are nici un cusur. Eu stiu doar ca atunci cand te duci la el si pui mana pe el se bucura 🙂 si parca iti zimbeste cumva, ii simti vibratia. Bine, eu sunt dus, n-am negat niciodata…Io ii iau la rand, ii salut pun mana pe ei… stau de vorba cu ei, uneori imi raspund, alteori doar tac sau doar se bucura sau doar ofteaza 🙂 🙂
Păi îţi pare că eu aş fi altcumva decât tot aşa, dusă? Glumeam, aşaşiaşa.
Şi eu vorbesc cu pietrele, au suflet. Orice pe lumea asta are suflet, dacă ştii cum să îl auzi.
Pai el clar ca si tu esti dusa, ca altfel n-ai fi participat la aceste discutii, mai mult, chiar sa ne provoci la unele.. 😛 🙂 🙂 🙂 BTW,unii recunosc, altii nu. 🙂 Eu am sute de bolovani prin casa 🙂 🙂 🙂 de toate felurile si din foarte multe locuri. Normal ca si bolovanii au suflet… Camelia, mi-ai amintit de intro-ul pe care l-am scris pentru expozitia mea foto cu ursi si bolovani 🙂 🙂 🙂
Şi tu şi piatra; se întâlniseră două singurătăţi, fiecare cu tristeţea lui, unul ducându-şi-o, altuia împietrită de mult.
Mulţumesc, am fost acolo, cred că deja mi-ai aflat urma.
Ma refeream la faptul ca de-a lungul anilor s-au intamplat unele lucruri, de necrezut. Aici am gasit multi calugari, preoti care stiu sa vorbeasca, au har, aici este si ingerul meu pazitor, aici sunt toti aceia care au un rol in viata mea, aici sunt cei mai multi dintre prietenii mei…aici s-au intamplat multe, foarte multe, dincolo de ce spun eu mai mult sau mai putin acid, povestea aceasta denumita buceginatura2000 este una frumoasa 🙂 Pacat, ca in loc sa vorbim despre munte, bolovani, etc, trebuie sa ne lovim de tot felul de chestii, gen artificii la Cruce, abuzuri…
Iti aduc aminte o intamplare recenta: eu alergam la un concurs la capatul caruia ma astepta surprinzator Crisan, apoi tu coborai din masina sa mergi la Cristi, Cristi venea pe alee sa vada daca ai sosit, eu coboram cu dl. Crisan. Toti patru ne-am intalnit, parca am sosit in acelasi timp. Greu pui in scena asa ceva. Apoi, am avut o presimtire, mai venea cineva. Tot apropiat de noi, ca si noi, dar nu era timpul pentru intalnire. Intr-o zi, va fi.
Adrian, la Camelia o functiona, dar la tine mai greu cu alchimia, sa-ti reamintesc ca inainte sa ne cunoastem IRL te-am alergat cu telefoanele aproape 2 saptamani si m-ai aburit? E drept, ca dupaia nu ne venea sa ne mai despartim.. 😛 🙂 🙂
Nu fii rau, exista vreun motiv atunci, tu acum vrei sa-ti confirm ce presupuneai atunci? :)) Era probabil ceva la mijloc. Radu, eu sunt un om dificil, stii bine, cu fite si toane, cu diverse idei, iti dai seama ca uneori tin la distanta unele persoane din dorinta de a nu-i incurca. Ce sa intelegi de la mine cand nu este nimic de inteles? Apoi, cand ma conving ca unii sunt foarte de treaba, sunt dispus la orice pentru ei. Mie nu-mi place singuratatea si ma atasez repede de oameni ca tine, Camelia, sunt multi pe aici pe blog.
Multumesc ca nu te superi pe mine, desi motive se gasesc…
Ti se pare ca am fost rau?? 🙂 🙂 🙂 Toti suntem dificili in nebunia noastra 🙂 Asta e clar. Io de la tine am inteles ce era de inteles inainte sa te vad, a fost doar o confirmare in plus, Iar de inteles este, chiar daca tie nu ti se pare 🙂 De ti-e frica de dezamagiri atasandu-te de oameni, sa stii ca viata n-ar fi atat de frumoasa fara ele 🙂 La fel cum tu nu te poti supara pe un bolovan de pe munte, la fel eu nu ma pot supara pe tine.
Si uite asa inchidem cercul, ajungem la vorba Cameliei in final, alchimia functioneaza 🙂 🙂 🙂 Ceea ce stiam de la inceput, dar farmecul il face schimbul de vorbe…
Mai bine lasa, cine stie ce mai iese 🙂 Nu vad limita pana unde poate evolua subiectul si nici nu vreau sa se supere cineva. Dar, m-a distrat ceva foarte tare, acum putina vreme, pe la job 🙂
Maine, o sa reluam ideea aceasta in acel post, daca vrei. Sunt multe comentarii aici. Este amuzanta acea chestie, sa vedem cum o scriu, sa o percepem toti la fel.
Multumesc 🙂 Se pare ca este, m-a mai parasit starea depresiva de dimineata. Oricum maine ma duc si eu la manifestatia de aici legata de Rosia Montana. Sunt manifestatii in toata tara.
Da, aici nu e Busteni, te poti duce, dar asta nu inseamna ca nu se potriveste zicala „cainii latra, ursul trece”. Poti sa faci multe, dar tot de pomana….
Cine stie? Uite, premierul si-a schimbat pozitia. A declarat ca va vota impotriva. Bine, poate fi doar de fatada, un joc politic. Cum spunea cineva, nu ar trebui pierduta lupta aceasta. Deranjant este ca vor unii sa faca la noi ceea ce putem face noi, doar pentru noi.
Asa da, imi place !
Sa-ti fie bine!
ApreciazăApreciază
Multumesc, Alexandru. Nu stiu cum sa spun, dar nu vreau sa fiu bine. Suna ciudat, dar chiar nu vreau sa fiu bine.
ApreciazăApreciază
Atunci sa nu-ti fie !
ApreciazăApreciază
Perfect!
ApreciazăApreciază
Se vede ca la ora aceea vorbeai in somn si scriai prostii. Ne povestesti ce ai visat urat?
ApreciazăApreciază
Pe tine! 🙂
ApreciazăApreciază
Am reusit sa te fac sa zambesti. Te-ai uitat pe fereastra sa vezi cum ploua? S-ar putea sa iti iasa pe gand cu spectacolul de pe 31.
ApreciazăApreciază
Da, ploua, sper sa fie astfel si atunci.
ApreciazăApreciază
Dar ce aveai aseara?
ApreciazăApreciază
Nu aveam somn, ma uitam pe tavan, nimic deosebit.
ApreciazăApreciază
Ce’i acea piatră solitară, stând de veghe cerului, pe pământ? cea din ultima imagine?
E tare tristă aşa, în singurătate.
ApreciazăApreciază
Aceea este si starea pe care o transmite…si in preajma ei!
ApreciazăApreciază
Înseamnă că pot simţi şi de la depărtare ceea ce nu aş putea cunoaşte trăind decât din apropiere? Cam aşa.
ApreciazăApreciază
Da, uneori!
ApreciazăApreciază
Trebuie sa va contrazic 🙂 Acel bolovan e foarte vesel, intotdeauna ma opresc la el si fumez o tigare. Si la dus si la intors. Este urmat de un bolovan mic si rotund si foarte alb in directia Omu. Le-am facut zeci de poze, evident 😛 🙂 Este un loc perfect de popas, dupa ce urci un pic, de la el incepi sa vezi tot, Omu, Obarsia, Doamnele…
ApreciazăApreciază
Deci acela este unul dintre Popasurile Bolovanului. Imi pare bine ca ai fost sa vezi acel bolovan, simbolul 🙂 Poate mergem in toamna din nou, sa mai vezi inca unul tot pe acolo, prin apropiere aceluia, definitia 🙂
ApreciazăApreciază
Mergem 🙂 Mai e un bolovan frumos in apropiere, tot in iarba, dar e gri si cu muschi pe el, rotund, aproape de cel alb 🙂 Am sa caut poze de acum 10 zile 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Bine, sa nu uiti si de pozele cu mine, de la Sinaia 🙂
ApreciazăApreciază
Iti dai seama ca n-am cum sa uit 🙂 🙂 am venit insa foarte suparat la Bucuresti din cauza lucrurilor care se intampla in Bucegi… si n-am avut stare sa ma ocup de ceva frumos… Dar, vine si „Marul lui Adrian” 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Btw, iar a trecut concediul si n-am o poza cu mine…. nici cu noi doi, nimic LOL. Macar asa de pe rucsac. Asta in conditiile in care am facut aproape 10.000.
ApreciazăApreciază
Mereu se intampla asa. Poate din cauza bucuriei revederii. Eu cu cineva, patind mereu aceleasi lucruri, am ajuns intr-un timp sa notam pe o coala, ce subiecte trebuiau tratate, altfel uitam. Nu este rea ideea.
ApreciazăApreciază
Si eu m-am cam saturat de astfel de mizerii.
Cu marul poate imi arati dinainte, sper sa nu se vada locatia sau poate corelam imaginea cu altceva programat mai in viitor.
ApreciazăApreciază
Pai ti le dau pe mail oricum 🙂 ca sunt private 🙂 publici tu daca vrei 🙂 🙂 dar nu, nu se vede altceva…e imposibil de ghicit locatia
ApreciazăApreciază
Multumesc, lasa ca ne gandim inainte, cum si daca le vom publica. Alt moment este important. Stii, copacul acela nu are crengi pe care sa te sui in el…pentru ca le-am mai taiat eu. Cand erau pana mai jos, se urcau in el, multi, si-l rupeau. De vreo doi ani creste asa frumos. Mai are grija de el si altcineva 🙂
ApreciazăApreciază
NU mai am buton de reply 🙂 Frumos marul si mai ales BUNE MERELE 🙂 verzi asa, dar gustoase si nu erau dulci… 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Este primul an cand sunt culese, ele asa raman, verzi, fiind o specie de munte.
ApreciazăApreciază
Lasa ca mai gustam noi din ele 🙂 🙂 in curand… 🙂 Unii merg la o bere, altii la o saorma, noi mergem la un mar verde 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Ar fi timpul sa mai facem si altceva in timpul liber, nu doar munca. Fie mar verde, fie plimbare 🙂 Imi dai un semn la timpul potrivit 🙂
ApreciazăApreciază
Timpul potrivit e mereu, ramane sa vedem cum e cu semnul 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Nu, nu poţi să ne contrazici, şi mă suprinde că găseşti trebuitor să o faci; poţi doar să spui cum îl trăieşti tu pe acel bolovan în tăcerea vremii lui.
Glumesc.
Dar pare că stă aşa, aşteptând să se ivească ceva ce nu se mai iveşte.
ApreciazăApreciază
Bine, nu va contrazic, dar eu cred ca nu asteapta ceva, ci doar priveste spre munti. De la el se vad toate culmine din acea parte de munti… Omu, Obarsia, Doamnele, Costila… 🙂 🙂 cum am mai zis 🙂 Este primul popas de pe traseu de unde se vad toate, pana la el urci 🙂
ApreciazăApreciază
Totusi este trist, acolo, singur 🙂 Vezi ca nu a vrut sa fie doar al tau, a aparut si la mine 🙂
ApreciazăApreciază
Pe ce facem pariu ca daca mergem impreuna sa-l vedem, o sa-l gasesti vesel?? 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Da, sunt sigur ca-i vei da aceasta stare 🙂
ApreciazăApreciază
Pai io ma duc, vorbesc cu el, stau cu el un pic, fumez o tigare… 🙂 🙂 Nu stiu daca-i place fumul… dar…. 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Cred ca ii place sa te stie acolo, indiferent cum ar fi 🙂
ApreciazăApreciază
Eu cred că acel bolovan are o poveste a lui şi a fost cândva altceva şi aşteptă să vină cineva în singurătatea lui, cineva care să i-o asculte, şi fiinţe vin, şi fiecare fiinţă ascultă liniştea în felul ei, dar el e acolo pentru cineva care nu a mai venit, de-aici încremenirea lui…în aşteptare.
Vezi? ţi-am întrupat o poveste, Radu.
ApreciazăApreciază
Raspund si eu, inaintea lui, poate nu se supara. Chiar mi-a placut povestea 🙂
ApreciazăApreciază
Ştiam că ţie îţi va plăcea şi nu am nicio îndoială că nu va avea acelaşi efect de vrajă şi asupra…unui bolovan.
ApreciazăApreciază
„Vrajile” Cameliei 🙂
ApreciazăApreciază
Bine, promit un post cu pozele ACESTUI bolovan in ultimii 10-15 ani. 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Asa, asa 🙂
ApreciazăApreciază
Vraja e bolovanul in sine 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Vraja e bolovanul în sine, da…dar magia e în noi, Radu.
ApreciazăApreciază
Te-as contrazice un pic, dar doar putin, magia vine in noi, dar numai daca trebuie. 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Da 🙂 Povestea ta nu are nici un cusur. Eu stiu doar ca atunci cand te duci la el si pui mana pe el se bucura 🙂 si parca iti zimbeste cumva, ii simti vibratia. Bine, eu sunt dus, n-am negat niciodata…Io ii iau la rand, ii salut pun mana pe ei… stau de vorba cu ei, uneori imi raspund, alteori doar tac sau doar se bucura sau doar ofteaza 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
:))) :))) Uite asa ne gasim toti elemente comune, spre groaza unora…multi mai sunt, ca bolovanii :))
ApreciazăApreciază
Pai da, multe elemente comune… si tu esti dus, clar, ca altfel nu ne asemanam. Banuiesc ca inca nu stai de vorba cu bolovanii… dar cine stie… 😛 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Cine stie cu cine sau cu ce mai stau si eu de vorba :))
ApreciazăApreciază
Păi îţi pare că eu aş fi altcumva decât tot aşa, dusă? Glumeam, aşaşiaşa.
Şi eu vorbesc cu pietrele, au suflet. Orice pe lumea asta are suflet, dacă ştii cum să îl auzi.
ApreciazăApreciază
Scrisesem că vorbesc cu pietrele înainte de a vedea ce îţi spusese Radu. Amuzant, aşa’i?
ApreciazăApreciază
Am crezut ca doar eu am remarcat 🙂
ApreciazăApreciază
Pai el clar ca si tu esti dusa, ca altfel n-ai fi participat la aceste discutii, mai mult, chiar sa ne provoci la unele.. 😛 🙂 🙂 🙂 BTW,unii recunosc, altii nu. 🙂 Eu am sute de bolovani prin casa 🙂 🙂 🙂 de toate felurile si din foarte multe locuri. Normal ca si bolovanii au suflet… Camelia, mi-ai amintit de intro-ul pe care l-am scris pentru expozitia mea foto cu ursi si bolovani 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Idealurile inalte traiesc prin sufletele mari,devotate!
ApreciazăApreciază
Crisan, tu ma crezi prea bun! Multumesc!
ApreciazăApreciază
Nimerit titlu:
” Si altceva ” ………….
Forza STEAUA !
Weekend placut !
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Asemenea, d-le Aliosa!
Numai bine!
ApreciazăApreciază
Despre care intro e vorba, Radu? o poţi spune aici, mi-ai stârnit curiozitatea.
ApreciazăApreciază
Pot spune, dar nu stiu daca ma lasa Adrian 🙂 Uite: http://www.unbolovan.com/2011/06/21/expo-un-bolovan/
ApreciazăApreciază
btw, va pregatesc imediat un post.. 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Asteptam, eu i-am dat cu vinerea muzicala, desi mai sunt 2 ore din ziua de azi 🙂
ApreciazăApreciază
Radu, pune şi nişte melodii, dacă tot a venit mai devreme ziua care aduce muzica.
ApreciazăApreciază
Uite si o melodie: Nightwish – Wish I Had an Angel
ApreciazăApreciază
Nu aici melodia, Radu, ci în altă parte; îţi arată îngerul unde, tu ascultă doar diafania din aer, fâlfâirea aripilor străvezii.
ApreciazăApreciază
Camelia si Adrian, postul care va este dedicat:
http://www.unbolovan.com/2013/08/30/dedicatie-un-bolovan-vesel-2001-2013-pentru-camelia-si-adrian/
Bolovanul in toata splendoarea lui, astept cu interes sa-mi spuneti voi in care e trist 😛 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Intru imediat, cu multumirile de rigoare…
ApreciazăApreciază
Prefer fara….. doar ma stii… 😛 🙂
ApreciazăApreciază
Şi tu şi piatra; se întâlniseră două singurătăţi, fiecare cu tristeţea lui, unul ducându-şi-o, altuia împietrită de mult.
Mulţumesc, am fost acolo, cred că deja mi-ai aflat urma.
ApreciazăApreciază
well, e simplu, acolo nu-i nici o tristete, nici nu poate exista… tristetea ne apartine noua, departe de ce-i acolo…
ApreciazăApreciază
Tristete nu aveai cum sa simti, doar de purtai in tine tot ce n-ar fi trebuit 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Trebuie sa recunosc ca am petrecut o seara minunata alaturi de voi aici, Camelia si Adrian 🙂 Sper sa se mai intample 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Întâmplările se iscă, Radu, aşa că sper ca aceasta să fie una dintr-un şir de.
ApreciazăApreciază
La unisom 🙂 Daca zice Camelia, mai este loc de altceva? Este perfect!
ApreciazăApreciază
Si totusi nimic nu-i chiar intamplator 🙂
ApreciazăApreciază
Aici s-au intamplat multe lucruri in timp, o sa vorbim si pe tema asta o data. Gandurile si sufletele unora se regasesc in ale altora, completari 🙂
ApreciazăApreciază
Ma pui pe ganduri, sper ca s-a intamplat intre timp si ceva bun, desi nu prea vad cum…
ApreciazăApreciază
Ma refeream la faptul ca de-a lungul anilor s-au intamplat unele lucruri, de necrezut. Aici am gasit multi calugari, preoti care stiu sa vorbeasca, au har, aici este si ingerul meu pazitor, aici sunt toti aceia care au un rol in viata mea, aici sunt cei mai multi dintre prietenii mei…aici s-au intamplat multe, foarte multe, dincolo de ce spun eu mai mult sau mai putin acid, povestea aceasta denumita buceginatura2000 este una frumoasa 🙂 Pacat, ca in loc sa vorbim despre munte, bolovani, etc, trebuie sa ne lovim de tot felul de chestii, gen artificii la Cruce, abuzuri…
Iti aduc aminte o intamplare recenta: eu alergam la un concurs la capatul caruia ma astepta surprinzator Crisan, apoi tu coborai din masina sa mergi la Cristi, Cristi venea pe alee sa vada daca ai sosit, eu coboram cu dl. Crisan. Toti patru ne-am intalnit, parca am sosit in acelasi timp. Greu pui in scena asa ceva. Apoi, am avut o presimtire, mai venea cineva. Tot apropiat de noi, ca si noi, dar nu era timpul pentru intalnire. Intr-o zi, va fi.
ApreciazăApreciază
Alchimia sufletelor, Adrian; puterea lor tentaculară.
ApreciazăApreciază
Asa este 🙂
ApreciazăApreciază
Adrian, la Camelia o functiona, dar la tine mai greu cu alchimia, sa-ti reamintesc ca inainte sa ne cunoastem IRL te-am alergat cu telefoanele aproape 2 saptamani si m-ai aburit? E drept, ca dupaia nu ne venea sa ne mai despartim.. 😛 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Nu fii rau, exista vreun motiv atunci, tu acum vrei sa-ti confirm ce presupuneai atunci? :)) Era probabil ceva la mijloc. Radu, eu sunt un om dificil, stii bine, cu fite si toane, cu diverse idei, iti dai seama ca uneori tin la distanta unele persoane din dorinta de a nu-i incurca. Ce sa intelegi de la mine cand nu este nimic de inteles? Apoi, cand ma conving ca unii sunt foarte de treaba, sunt dispus la orice pentru ei. Mie nu-mi place singuratatea si ma atasez repede de oameni ca tine, Camelia, sunt multi pe aici pe blog.
Multumesc ca nu te superi pe mine, desi motive se gasesc…
ApreciazăApreciază
Ti se pare ca am fost rau?? 🙂 🙂 🙂 Toti suntem dificili in nebunia noastra 🙂 Asta e clar. Io de la tine am inteles ce era de inteles inainte sa te vad, a fost doar o confirmare in plus, Iar de inteles este, chiar daca tie nu ti se pare 🙂 De ti-e frica de dezamagiri atasandu-te de oameni, sa stii ca viata n-ar fi atat de frumoasa fara ele 🙂 La fel cum tu nu te poti supara pe un bolovan de pe munte, la fel eu nu ma pot supara pe tine.
ApreciazăApreciază
Da, nu am cum sa ma supar pe tine vreodata, nu am cum, nu se poate. Pentru ca nu am acest cuvant, aceasta stare, setate pe undeva 🙂
ApreciazăApreciază
Si uite asa inchidem cercul, ajungem la vorba Cameliei in final, alchimia functioneaza 🙂 🙂 🙂 Ceea ce stiam de la inceput, dar farmecul il face schimbul de vorbe…
ApreciazăApreciază
Da, Camelia, stie ce spune 🙂 As mai adauga eu ceva, dar pun paie pe foc, si poate o supar si pe ea si pe altii 🙂 sa incerc? :))
ApreciazăApreciază
Discutia si-ar pierde farmecul daca nu ai incerca 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Mai bine lasa, cine stie ce mai iese 🙂 Nu vad limita pana unde poate evolua subiectul si nici nu vreau sa se supere cineva. Dar, m-a distrat ceva foarte tare, acum putina vreme, pe la job 🙂
ApreciazăApreciază
adevarul este ca postul acesta are deja prea multe comentarii, deja se incarca foarte greu… 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Mai scriu unul maine, va fi un articol frumusel 🙂 Si cel cu vinerea muzicala se incarca la fel.
ApreciazăApreciază
dar daca e ceva amuzant, spune-ne si noua 🙂 cred ca merita 🙂
ApreciazăApreciază
Maine, o sa reluam ideea aceasta in acel post, daca vrei. Sunt multe comentarii aici. Este amuzanta acea chestie, sa vedem cum o scriu, sa o percepem toti la fel.
ApreciazăApreciază
abia astept 🙂 nu vezi des ceva care sa-mi mai descreteasca fruntea…. 🙂
ApreciazăApreciază
O sa vezi 🙂 Dar nu fac referire in articol ci vom vorbi noi, sub articol, ca aici sunt multe comentarii si ne ratacim prin ele.
ApreciazăApreciază
Da, pe lumea asta nimic nu e întâmplător, doar că felul de întâmplări de care zici tu sunt dintr-acelea care se cer iscate, altfel se neîntâmplă.
ApreciazăApreciază
Asa a fost, va multumesc si Cameliei si tie, Radu-Bolovan:) Asa sper si eu, sa se mai intample:)
ApreciazăApreciază
Pai cred ca in mare masura de noi depinde, nu? Fericitilor, voi sunteti deja acasa 🙂 io mai am….
ApreciazăApreciază
Da, de noi tine, daca trecem putin peste cotidian, rutina. Hai ca trece repede, mai este putin. Stam cu gandul la tine, si iti dam energie 🙂
ApreciazăApreciază
Da, îi dăm prana. Puterea universului nostru fie cu tine, Radu.
ApreciazăApreciază
Multumesc 🙂 Se pare ca este, m-a mai parasit starea depresiva de dimineata. Oricum maine ma duc si eu la manifestatia de aici legata de Rosia Montana. Sunt manifestatii in toata tara.
ApreciazăApreciază
La Busteni, daca s-ar anunta asa ceva, nu ar veni decat vreo 2-3 si aceia ar fi retinuti de politie, pe motiv ca nu stie nimic de ei primarul. Bravo!
ApreciazăApreciază
Da, aici nu e Busteni, te poti duce, dar asta nu inseamna ca nu se potriveste zicala „cainii latra, ursul trece”. Poti sa faci multe, dar tot de pomana….
ApreciazăApreciază
Nu se stie niciodata. Din bucati mici se naste un intreg 🙂
ApreciazăApreciază
well, e singurul lucru pe care il putem face, mai mult nu vad cum.
ApreciazăApreciază
Eu cred că soarta Roşiei Montane e deja pecetluită.
ApreciazăApreciază
Cine stie? Uite, premierul si-a schimbat pozitia. A declarat ca va vota impotriva. Bine, poate fi doar de fatada, un joc politic. Cum spunea cineva, nu ar trebui pierduta lupta aceasta. Deranjant este ca vor unii sa faca la noi ceea ce putem face noi, doar pentru noi.
ApreciazăApreciază