Ramai fara cuvinte, de multe ori, atunci cand traiesti prin zona acestor munti deosebiti ce alcatuiesc Parcul Natural Bucegi. Mereu ai ce vedea. Iata cateva imagini de aseara:
Cantonul Schiell 😉
Monumentul Eroilor de pe muntele Caraiman
- Comentariu
- Republicare
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
BUCEGI NATURA 2000 
Fascinant……
ApreciazăApreciază
Dupa timpul de pe poze, am stat sa privesc, o vreme.
ApreciazăApreciază
N-as putea spune care este mai frumos.
Toti muntii pe care i-am vazut sint frumosi permanent si speciali in anumite situatii.
Normal ca fiind acolo , ei te lasa fara respiratie, cu gura cascata, cu inima mai sa-ti sara din piept.
Faini munti !
Faine poze !
Fericitule !
ApreciazăApreciază
Asa este, vazandu-i mereu sunt un fericit. Iti dai seama, ii vad in fiecare zi…si ei pe mine 🙂 Aici/acolo este locul meu, este clar 🙂
ApreciazăApreciază
„Iarba, munţii, apele, cerul
Mi-au intrat în sânge
Şi-acum aştept
Să-şi facă efectul.
Simt că-nverzesc,
Din cauza ierbii.
Că mă umplu de prăpăstii
Şi de ceaţă,
Din cauza munţilor.
Că picioarele rotunjesc pe drum
Pietrele
Şi tot întreabă de mare,
Din cauza apei.
Şi mai simt că devin
Parcă albastru, parcă nemărginit,
Cu stele pe ochi
Şi pe vârful degetelor.”
Marin Sorescu – Otrăvuri
Munţii şi cerul – mereu altfel, mereu nedespărţiţi…
Fotografiile sunt superbe, cel puţin a treia mi se pare aşa… de dincolo de lume… ca să nu mai spun că se vede şi Crucea, abia ghicită în marginea din stânga.
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru poezie si aprecieri. Inca nu am prelucrat pozele, adica mai merge luat din luminozitate, scoase in evidenta razele soarelui, dar asta cand am timp 🙂 Parca mi-e dor de un tablou 🙂 Aveam multe odata…
Si aparatul este bun, la concursul de biciclete erau multi cu aparate profi…si totusi cele mai multe si cele mai bune, precum si cele mai spectaculoase imagini, au fost realizate cu Nikon-ul meu, al nostru, al blogului. Tot omul face si aparatul foto 🙂
ApreciazăApreciază
Nu ştiu dacă Bucegii sunt atât de frumoşi sau tu ai fost acolo într-o preafrumoasă întâmplare a respiraţiei cerescului într-o fericire care ţinea loc de orice adunată în ochi, cu cerul în ochi, cu ochii în cer.
ApreciazăApreciază
Poate ca amandoua, Camelia, „cu cerul in ochi, cu ochii in cer”!
ApreciazăApreciază
Fireşte că amândouă, împreunare; altfel nu’ţi scriam astfel.
ApreciazăApreciază
Foarte frumos spus!
ApreciazăApreciază
chiar că rămâi fără cuvinte… 🙂
ApreciazăApreciază
Da, doar i-ai vazut, cand am trecut unul pe langa altul si nu ne-am cunoscut :))
ApreciazăApreciază
Daaaaa! A fost super tare momentul! 😆
ApreciazăApreciază