„Pentru astazi, pentru fiecare zi….nestiutelor, spusuri, uneori, neincremenite, in timpul omenesc!”
Mai intai:
Mai apoi:
„GANDURI ALB-ALBASTRE SOSIND DIN TIMPUL VIITOR SA GUVERNEZE PREZENTUL
Tu zburai! Fiindca cerul iti era imensitate si spatiu de umblet vesnic. Te vedeam cum te avantai in valuri si cadeai in nori-cascade. Si-mi sopteai in atingeri alburii. Doar eu iti auzeam gandurile. As fi vrut sa-ti sorb toate acele lacrimi ce mi le dadeai. Tu imi zambeai din curcubee, stiind ca n-o voi reusi vreodata!
Ai inceput sa mergi in ritm cu mine. Zambesc eu, acum! Nestiind tu ca te vad in fiecare petala de floare, in fiecare dans al fluturasilor, in fiecare picatura de nectar sorbita de acesti petitori. Pentru a-mi fi aproape, ai luat adierea vantului. Stiai ca unele pustiuri pentru a inflori, absorb vantul cu totul si nu-i mai dau drumul? Nu, nu voiai sa stii! Pentru ca suflul iti este vesnic si locul tau stiut dintotdeauna: AICI, LA MINE!”
….
Insa, la inceput a fost povestea:
„Si eram si gand si cuvant. Si dor si umblet. Mai eram si vara si iarna, nerenuntand o clipa. Am strans raul si Binele, neacceptand ezitari sau infrangeri. Atunci am fost Lucifer. Si nimic nu mi-a mai fost cu neputinta. M-am asezat in calea ta si ti-am pavat urmele pasilor cu flori, chiar daca tu mergeai doar intr-o directie, si inapoi, gandul nu ti l-ai fi oprit. Am incercat sa fiu chiar si Beethoven, insa sufletul imi suna precum orchestra lui Bregovic…nici a bucurie, nici a jale.
I-am dat fiecarei creatii propria mea mantie, impacand gheata cu focul, irealul cu realul. M-am risipit in ramificatii si le-am asezat in drumul tau. Desi se terminau in penumbra, ele adaposteau gradini de flori, nemuritoare. Ale mele, pentru tine. Vazul insa iti era neincrezator si nu te-ai oprit. Ai intrat in Biserica lui Hristos, la adapost de gandurile, intentiile si planurile mele. Eu si acolo am venit…invadand lacasul sfant cu priviri…priviri albe din ganduri luciferiene nepedepsite. Singura zi cand Lucifer a beneficiat de clementa. Pentru ca atunci, acolo, el a sorbit albul, abandonand intunericul si nemaidorind altceva”.
Printre zambete, visele ne zboara in evantai larg, restul insemnand necunoscutul…marcat! Pare inutil sa ne zbatem in casatorii de o zi, mai bine in locul clipelor ar trebui sa cautam eternitati si certitudini!
….
„Pentru astazi, pentru fiecare zi….nestiutelor, spusuri, uneori, neincremenite, in timpul omenesc!”
LA MULTI ANI, tuturor „Valentinelor si Valentinilor”! 🙂
P.S. Explicatia mai detaliata a tabloului o gasiti intr-un comentariu, mai jos…
BUCEGI NATURA 2000 
Pentru a nu mai aparea interpretari diferite fata de acel amestec de imagini, am sa scriu in linii mari, semnificatiile:
Pornind din stanga-sus, Lucifer a fost intai chip de lemn, intruchipandu-se apoi in leu si actionand cu determinare in vederea implinirii gandului sau. Culoarea verde ce se risipeste si imparte tabloul in doua, arata anvergura actiunilor sale…pentru ca apoi sa devina la final, din chip de lemn si leu…un fluture inocent.
Practic, verdele semnifica si disiparea sa, asaltul dat asupra oricaror obstacole lumesti intalnite in cale.
La polul opus este o Ea, ce incearca sa rasara ca o luna. Insa “cresterea” ei este oprita de duritatea unui fier vechi, o cruce cu alta semnificatie, o cutuma. Dupa cum se observa, actiunea lui Lucifer in partea stanga-jos a imaginii, a scufundat o biserica in apa.
Personajul se foloseste ca in viata de zi cu zi, de adevar, cosmetizandu-l in fals. A se vedea cele doua cruci pe care le-a imbracat in gheata. El nu simte credinta, dar se foloseste de cruce.
Trandafirul in fata unei intrari intunecate semnifica intentia de a atrage…de data aceasta incercarea, desi se foloseste un astfel de tertip, nu este negativa. Insa Lucifer, nu stie cum sa procedeze, nefiind obisnuit cu astfel de lucruri. Alege insa o cale de mijloc, presarand doar putin intuneric.
Daca atunci cand a fost luna, Ei i-a fost oprita “cresterea”…Ea va renaste intr-un alt mod. Ridica din ape, biserica relatiei cu Lucifer alcatuindu-i fundatia din iubire, (simbolizata de un rasarit intens de soare) si din izvoarele pure ale sufletului sau (simbolizate prin acele suvoaie albe de sub biserica).
Biserica ce are la baza soarele si acele izvoare nu reprezinta o constructie din planul fizic.
Iesirea din apa a bisericii nu are loc pe margine, in vreun loc ferit, ci il intampina pe Lucifer chiar acolo unde acesta este mai puternic, in centru. Locurile cu mai mult verde semnifica cele mai mari actiuni ale acestuia.
Locul unde Ea il intalneste pe Lucifer este acel galben serpuitor. Scufundarea bisericii in partea stanga i-a fost permisa lui Lucifer pentru a i se verifica temeinicia simtamintelor sale. A scufundat partial biserica, nu a distrus-o. Cautand-o pe Ea, el si-a pierdut menirea de a face rau. Contrar a ceea ce crede el, Ea nu fuge sa se ascunda in Biserica, ci incearca sa-i cunoasca adevaratele intentii. Prezenta lui, in biserica lui Hristos, este tolerata pentru ca nu are ganduri negative.
Ea il impaca atat cu Dumnezeu cat si cu lumea…asta semnifica intalnirea in Biserica. Cand descopera Lucifer acest lucru, isi reia locul in Univers, preferand sa fie un vesnic- fericit fluturas…indragostit de floarea sa.
Actiunea se petrece intr-o lume patrata cu laturi alcatuite din margini reflectate, pentru a arata inexistenta duplicitatii, totul fiind asa cum se spune, neexistand nimic ascuns in spate, in umbra sau in intuneric!
Cam asta a fost, sarind peste “algoritmi” si altele…doua zile de cautari de simboluri pentru a transpune gandurile, mai multe ore de corecturi, imbinari…nu este mare lucru, este suficient pentru…o exprimare!
ApreciazăApreciază
Deşi simt că nu am ce căuta acum, aici, pe această pagină unde ai revărsat inima, gândurile şi sentimentele tale cele mai profunde şi înălţătoare, pătrund totuşi pentru o clipă , numai pentru a te asigura de toată preţuirea şi consideraţia mea. Fie-ţi visele împlinite, fie-ţi dorinţele fapte răsplătite cu iubirea fiinţelor dragi şi a mamei natură !
ApreciazăApreciază
Multumesc, nu va faceti astfel de probleme, daca oricine este binevenit, fiti sigura ca dv si alti cunoscuti cu atat mai mult. Saru-mana! 🙂
ApreciazăApreciază
༺♥༻༺♥༻༺♥༻༺♥༻ ༺♥༻༺♥༻༺♥༻༺♥༻ ༺♥༻༺♥༻༺♥༻༺♥༻
ApreciazăApreciază
🙂 Pai nu ai scris ce semnifica 🙂
ApreciazăApreciază
Toate gandurile mele cele mai tandre! hhaahahahah!
ApreciazăApreciază
Asa Zana, ca eu sunt greu de cap, iti multumesc. Bine ca nu sunt doar eu cu semnele si mesajele si picturile si complicarea complicatiilor. Saru-mana! :))
ApreciazăApreciază
Sa fii sanatos! Sa duci la bun sfarsit tot ce ti-ai propus!
Eu acum ies pe usa! Plec la scoaaaalaaa! Cling!
ApreciazăApreciază
Multumesc, o zi cat mai buna 🙂
ApreciazăApreciază
:))
ApreciazăApreciază
După ce am citit titlul, articolul şi comentariul aferent, cu explicaţia tabloului, nu pot spune decât următorul lucru : poate cu o floare nu se face primăvară, dar cu un romantic incurabil, sigur da !
O adevărată sărbătoare până la urmă, aici la tine, de acest 14 februarie, respectiv, Valentine’s Day. Există şi o legendă a Sfântului Valentin, chiar e frumoasă. Recunosc că nu m-a sensibilizat niciodată această zi, dar dacă ea reuşeşte să celebreze Iubirea, fără a cădea în capcana consumismului şi comercialului, atunci e binevenită.
Nici nu ştiu la ce să mă uit mai întâi, în acest articol. Dar ce pot să spun este că totul este neconvenţional, total neconvenţional.
Un Beethoven – o odă celebră – interpretat de o fanfară, un cor la fel de celebru al lui Verdi cântat cu o impresionantă frenezie, departe de stilul clasic, şi un vals nemuritor fără dansatori de vals, ci cu imagini din Delta Dunării.
Şi nu pot să nu remarc, sunt superbe aceste imagini din Delta Dunării!
Doamne, avem o ţară aşa de frumoasă…!!!
Oare vom reuşi să ne trezim până nu va fi prea târziu ?
Oare vom reuşi să păstrăm ceva din frumuseţile acestei ţări?
Despre tablou, după ce am citit şi explicaţiile, pot spune că este foarte complicat. Şi mă gândesc cât de întortocheat poate fi drumul de la creator la privitor. În timp ce creatorul are o anumită viziune şi o transpune în felul lui, privitorul vine cu propriul univers şi încearcă să se regăsească în acea creaţie, să identifice ceva pe sufletul lui, ceva care să-l atingă.
Îmi place ideea cu crucea îmbrăcată în gheaţă – credinţă îngheţată. Dar gheaţa poate fi topită de căldura unui superb răsărit de soare.
Sunt mai multe astfel de tablouri aici pe blog. Cred că ar trebui să ne mai explici din ele, sunt sigură că suntem departe de ceea ce ai gândit atunci când le-ai conceput.
În concluzie, e frumos acest articol, felicitări şi mulţumim !
ApreciazăApreciază
Fiecare dintre noi trebuie sa avem pe cineva pe post de „Primavara”, Mariana 🙂 , altfel iarna poate sosi mai repede.
Le-am complicat si le-am amestecat aici, in acest articol, numele de familie uneori ne caracterizeaza. Nici pe mine nu m-a impresionat vreodata o astfel de sarbatoare, nici aceasta, nici aceea de Dragobete. Insa am zis sa scriu si eu ceva. Evident neconventional, asa sa navigam in limite cunoscute devine uneori plictisitor, comun. Mi-a placut acea succesiune de imagini din Delta, si fundalul muzical era perfect…nu cred ca o sa mai pastram prea multe din aceasta tara. Noroc ca mai si murim, nu noi, asa in general 🙂
Este complicat tare acel tablou 🙂 ca sa fie greu de inteles. Ideea din el, adevaratul mesaj, sigur il intelege cineva 🙂 Apropo de tablou, ai vazut ce fluturas linistit a devenit Mr. Lucifer :)) intalnind acel unic rasarit :)? S-a ales praful de gheata lui si de ce-i mai trecea lui prin minte :)) Si-a uitat si dusmani, si scopuri, si-a pierdut capul si uite-l sus, sarutand acea floare 🙂
Am sa le explic intr-o zi, cand nu voi avea ce face, nu sunt cine stie ce 🙂 Pana atunci sa ramana asa, simple imagini amestecate…Multumesc foarte mult pentru aprecieri si pentru ca mi-ai impartasit parerea ta 🙂 Saru-mana! 🙂
ApreciazăApreciază
Lucifer-Leu si Fluturasul fericit sunt doua extreme, ipostazele uneia si aceleiasi fiinte. A trai in armonie cu tine insuti rezulta din a lasa cele doua valente sa se manifest liber si nestingherit, cateodata alternativ, cateodata concomitent.
Mersi pentru momentul Bregovic! Cu adevarat nici bucurie, nici jale. Doar placere!
ApreciazăApreciază
Pentru anumite obiective in viata, uneori, ar trebui sa depunem mai mult efort. Sa fim si gand si implinirea lui 🙂 Alteori trebuie sa mai luam decizii si dupa alte simturi, nu doar dupa vaz…nu suntem doar material, suntem cateodata cum spuneti, alternativ/concomitent. 🙂 Va multumesc si eu! Saru-mana! 🙂
ApreciazăApreciază
Foarte frumos ai scris, Adrian. Observ ca la final m-ai atins. Asa faci tu, nu lasi nimic „nespus”. Ma surprinde tacerea lui Fly Lady la acest subiect. Felicitari si pentru aranjarea muzicala.
ApreciazăApreciază
Da, multumesc. A fost ideea ta cu acea casatorie de o zi. Poate ar fi mers pe Facebook, eu stiu, in alta parte. Acum, nu stiu, ce vrei sa o determini pe FlyLady sa scrie? Nu este prietena ta? Cam urat sa-i intinzi astfel de…drumuri subrede. Nu ea este subiectul articolului, desi il intelege foarte bine. Nu am spus daca este pentru cineva, pentru mai multe persoane, sau pentru nimeni. Stii, plangem si ne bucuram fiecare in propria limba, intotdeauna fiind aceeasi, accentele difera. UnBolovan, un prieten drag, spunea: „Poate un barbat la 30 de ani nu stie ce vrea, dar fii sigur ca o femeie la 30 ani stie”. M-as bucura sa stiu ca iti doresti lucruri posibile pentru tine. Multumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
Un el şi o ea, perechea adamică; numele ei, semne de foc din literele ale Iubirii, silabisindu-l, îţi dă mereu o tresărire a venelor, acolo unde o simţi cum îţi curge prin tine, în culoarea sângelui tău, ea, cea care te urcă în visări, făcând din tine visătorul absolut.
Oricui i se potrivesc cuvintele, i le aduc în dar, neuitând să îi spun că dragostea e luminare harică şi fiecăruia îi doresc să nu cunoască de ea dezlegarea de vrajă.
ApreciazăApreciază
Multumesc, saru-mana…stii si tu, aceste cuvinte nu ar fi putut fi scrise fara cursurile urmate la „Academia Cameliei”. M-am dovedit un elev silitor si astazi am reusit sa scriu toate acestea pentru bucuria cuiva, a unora, sau a nimanui 🙂
Bine ai spus…ca de obicei!
ApreciazăApreciază
Aceste cuvinte nu ar fi putut scrise dacă nu ar fi izvorât dintr-un suflet de pur, ca acel al tău şi nu ar putea fi citite altfel decât în împerecheate sincerităţi; cele ale materiei din care ies şi a celor care o absorb.
Sufletele de pur înomenesc îngerescul, asta să nu o uiţi vreodată. Şi tot ce trăiesc, trăiesc cu castitatea înţelesurilor.
ApreciazăApreciază
Sper sa fie atat de pur…cu anumite lucruri chiar este, acolo unde conditia existentiala pentru „totdeauna” este albul, purul. Multumesc mult!
ApreciazăApreciază
Astăzi spune-mi Nimeni; sunt doar unul dintre sufletele care s-au bucurat, primind, cuvintele tale în dar.
ApreciazăApreciază
Nu as putea sa-ti spun asa, evident 🙂
ApreciazăApreciază
Tuturor sufletelordragoste de pe tărâmurile tale…
ApreciazăApreciază
Am sa multumesc eu primul 🙂
ApreciazăApreciază
Şi încă ceva mai îngăduie-mi, te rog…
ApreciazăApreciază
Bineinteles, placerea este a noastra 🙂
ApreciazăApreciază
Ultima melodie, cea de a treia; aminteşte-ţi cum o făceam pe când vinerea era ziua cu muzică pe tărâmurile tale…
ApreciazăApreciază
Imi aduc bine aminte, uneori imi pare rau ca acele momente au trecut.
ApreciazăApreciază
La multi ani indragostitilor de natura/munte,frumos,puritate,adevar!
ApreciazăApreciază
Multumesc in numele tuturor, Crisan 🙂
ApreciazăApreciază
„Când două fiinţe se întâmplă una celeilalte în deschidere, pătrundere şi revărsare, sinele atât al fiecăruia cât şi al întregului lor e întrepătrundere a plenitudinii, deplină, în care apoi fiecare este redat sieşi şi celuilat în pur; când doi celălalt se întâmplă unul celuilalt, e taina în care două totalităţi, într-un acord desăvârşit, se reflectă una în cealaltă ca şi cum ar fi una şi aceeaşi, însă nu sunt”.
Îţi aduc nişte cuvinte ale aceleiaşi autoare, însoţite de un zâmbet cu drag, spunându-ţi că atunci când sentimentele pleacă înspre trecere devin amintiri; acolo vor fi încatenate, însă îmi pare că dragostea ta pentru el nu va păli niciodată atâta timp cât îl vei simţi că încă te locuieşte înăuntrul tău, în cel mai sacru sălaş, cel al sufletului, acolo unde când iubim îl zidim pe celălalt.
Acel imposibil despre care spui li se întâmplă visătorilor absoluţi, crede-o!
ApreciazăApreciază