A doua zi dupa ce am scris cateva randuri despre fata de 23 de ani ce a cazut in Valea Costilei, am ajuns in „preajma ei”. Atunci cand am scris, vazusem niste poze detaliate…a murit pe loc, nu a avut nicio sansa. Probabil cazuse in cap de la mai bine de 10 metri si se zdrobise de stanci…23 ani nu este o varsta la care sa mori. Si mie imi place muntele, alerg pe el, urc si-i strabat vaile si branele…chiar daca si eu am uneori rau de inaltime :). Nu urc pereti aproape verticali, saritori mai inalte de 5 metri, fara asigurare, fara o coarda…nici nu merg pe poteci stramte dincolo de care se casca abisul.
Fata aceea va ramane pe constiinta celor care au dus-o pe acolo. Bineinteles ca si ea vroia sa urce pe acea vale, ca doar nu a silit-o nimeni sa mearga…dar totul pe munte se face respectand niste reguli. Daca nu esti prudent muntele devine periculos. Un grup pe munte are un lider, care trebuia sa ia toate masurile pentru siguranta tuturor. A doua zi, dupa ce am scris de accident, m-am abatut din drum, vreo 20 minute si i-am intalnit pe jandarmii montani. In timpul discutiei cu unul dintre ei, cu Stanciu, am pus mana pe spatele Atv-ului condus de el. La mica distanta de mana mea era o pata mare, mai mare decat palma mea…o urma de sange. La spusele jandarmului „e al fetei din valea Costilei” mi-am retras mana…cu gandurile putin tulburate „ieri o vazusem in poze, si azi din intamplare stateam langa sangele ei”. M-a dus gandul la o carte, o poveste citita odata „Glasul sangelui”…in care sangele inseamna viata, anumite elemente din el nu mor odata cu corpul…din acestea, poveste mai lunga!
Am depasit nr. de 3000 de oameni condusi pe potecile Bucegilor si niciunul nu poate spune ca a fost in pericol cu mine. Uneori mi-am dat si tricoul si haina, si pelerina de ploaie ca sa fie bine, sa nu simta frigul altii, care nu ascultasera ce le spusesem anterior plecarii. Insa si eu am trecut prin momente jenante :)) este drept, prin oras…nu o data cineva mi-a dat haina, ca mai luase una de rezerva stiind ca eu nu ma voi gandi ca o sa imi fie frig, in oras 🙂 Poate ca jenant, dar un gest deosebit de frumos :)) Chiar m-am bucurat ca este frig atunci :)) Ce nebun sunt :))))
Si…fara legatura…imi plac casele vechi, parasite, mersul prin tunele si pesteri intunecate, prin catacombe si castele…nu as obosi acolo unde sunt…pagini de istorie, descoperiri, mistere :))
Sau vaile ascunse, care abia se ghicesc dincolo de frumusetea padurii 🙂
A plouat azi-noapte si culorile padurii sunt mai expresive
Peisaj de toamna, vai ascunse, culmi si versanti
Prin Sinaia…am vazut un afisaj: Castelul rusilor de la Busteni, Castelul Cantacuzino. Postez si eu imaginea cu acel castel al rudelor prin alianta ale primarului din Busteni, nu pentru promovare, ei se promoveaza altfel :)) , 10 lei o cafea, 20 lei taxa de vizitare, ci pentru ca mi se pare ceva nepotrivit.
Imaginile sunt reusite…dar textul este lipsit de inspiratie: „Priveliste deosebita! Vino si demonstreaza-ne contrariul!” Adica ei mizeaza pe vizitatori carora nu le plac privelistile deosebite? :)) Trebuie sa mergi acolo doar pentru a demonstra contrariul…ca nu este o priveliste deosebita? Sau poate este vreun concurs…sa le arati ca sunt 1000 de locuri cu privelisti mai deosebite. La promovare turistica Busteniul a stat mereu in randurile din spate!
Preturile la shaorma sunt la Sinaia, nu la castel…sa nu intelegeti gresit 🙂
Daca textul este total lipsit de inspiratie atunci sa va prezint ceva mai plin de inspiratie…tot de la Busteni 🙂
Primarul, a infiintat postul de city-manager…de fapt el a infiintat mai multe 🙂 Noul city-manager nu este nimeni altul decat dl. Marian Ilie. Abia ce vorbeam de sandwich-urile de la un magazin al dumnealui :)) Nu comentez decizia, pentru ca dl. Marian este un om educat, devenind astfel cred ca singurul om de o anume factura si cultura din anturajul primarului. Nu o sa-l vezi jucand fotbal, cazut sub masa la petreceri, cantand versuri fara rime, aranjand meciuri sau licitatii, injurand cetatenii…este o persoana cu care se poate dialoga.
Pe de alta parte, devine interesanta apropierea primarului de personaje din alte partide…dl. Marian Ilie fiind liberal, acesta fiind doar un exemplu. Si acum :))) : Cine are curaj sa parieze ca la Busteni, organizatia PDL a primarului, alcatuita din vreo 2000 de membri, nu-l va sustine pe deputatul PDL de Valea Prahovei pentru obtinerea unui nou mandat?
Eu sunt primul care pariaza ca la Busteni, PDL-ul primarului si majoritatea cetatenilor vor vota pentru trimiterea in Parlament…a deputatului USL, Mircea Rosca 🙂 Cum mai bate si vantul asta 😉 …al tradarii…nimic nu are valoare in politica.
Cam asa arata momentul dintre mic dejun si pranz 🙂 Moment existent in rucsac 🙂
Uitasem de poza asta…ce o fi gandit femeia cand a impachetat atatea prajituri 🙂
A fost raliu la Sinaia…cateva poze am facut si eu:
In acest an, aceasta a fost masina primarului din Sinaia
Printre zecile de masini am gasit una care imi place :)) Desi nu-mi place sofatul si nici nu am in plan sa conduc vreodata vreo masina…aceasta m-a atras 🙂 Adica arata bine…mie imi place sa nu aiba colturi, linii drepte, sa fie curbe…o forma curba pare altfel :))
Muntele era strabatut de nori si ceata…bine ca mai sunt si alte trasee, mai pe la baza
O piatra pe zi…pardon, Un Bolovan pe zi :)))
Cum s-a spart piatra asta in patru bucati 🙂
Cand ma uit la apa…pareau oua de broaste, dar nu erau…semana si cu altceva :))
Curs de apa nepoluat, ce se varsa in raul Prahova
Pietrele din parau erau acoperite de acea vegetatie, ce cred ca s-a extins din Prahova, confluenta fiind in apropiere
Gara din Poiana Tapului, iluminata…dupa vreo 15 ani, prima ei noapte 🙂
Lasand povestea asta pe altdadata nefiind ceva prea neobisnuit, am ajuns si acasa. Ma grabeam sa plec din nou, si mi-am facut un ceai. L-am pus in cana, Rares era prin preajma si se dadea cu premergatorul, dar se oprise si se uita curios la mine ce fac 🙂 Asadar ceaiul a devenit al lui…mi-am facut altul mai spre seara :)) Daca el vroia sa vada cum este…doar stiu bine ce inseamna curiozitatea 🙂
Am vazut-o si pe asta, Rares bea din cana…de fapt bea si cu paiul lapte… :)) Dupa genele lungi imi dau seama ca este al meu :)))
BUCEGI NATURA 2000 
ce copil ochios ai… (despre restul articolului nu scriu pentru că pălesc în fața copilului și realitatea crudă a morții, și frumusețea muntelui, și apropiatele alegeri 🙂 )
să fiți feri(ci)ți.
ApreciazăApreciază
Are ochii mari, verzi, este plin de energie, tipa, fuge, trage de orice lucru aflat in cale, este un copil minunat ca toti copiii de altfel 🙂 Multumesc! Si voua numai bine! 🙂
ApreciazăApreciază
COPIII,SPERANTA VIITORULUI!
ApreciazăApreciază
Depinde si ce viitor le lasam…stii cum se spune, pana si prezentul este o mostenire de la stramosi pentru copiii nostri.
ApreciazăApreciază
Si eu tot de ochii lui mari o sa-ti scriu ca mi-au atras atentia :).
Iar pozele cu padurea , cele puse la inceputul articolului sunt atat de frumoase! Cum se vede acoperit muntele pana sus, in varf de copaci in multe culori , la baza, iar apoi spre varf numai in galben si verde inchis. Ce frumos! 🙂
ApreciazăApreciază
Uneori pe nazdravan il mai iau din patutul lui sa doarma cu mine…azi-noapte a mai facut una, cand se trezeste nu mai sta cuminte ci se ridica si sta asa, privind :)) Toamna asta a fost superba, o sa fac o comparatie cu anul trecut, dar cred ca nu sunt diferente prea mari 🙂
ApreciazăApreciază
dacă tot zic că e minunat ce găsesc aici, o să creadă lumea că nu știu să vorbesc decât cu vreo două-trei cuvinte. Așa că o să dau un like 🙂
Povestea fetei e tulburătoare, dar am preferat să o uit afundându-mi privirile în peisajele autumnale. Cât despre ochiosul mic…I am in love! 😀
ApreciazăApreciază
:))Uneori nu mai avem nevoie de cuvinte 🙂 Multumesc!
Intr-un fel imi pare rau ca mor oameni pe munte chiar daca pe unii nu-i cunosc, este aiurea sa mori cand nu este nevoie. Am mai si zis, pentru cei care stau pe la orase…sa nu se insoteasca cu oameni care poseda echipament de munte dar despre care nu stiu nimic, din ce fac ei o data ajunsi pe munte. Sunt destule persoane, si barbati si femei, care au probleme diferite si colinda muntii. Altii merg doar cu gandul la destrabalare, betie pe la vreo cabana sau refugiu… Muntele nu inseamna toate acestea…se moare doar in anumite conditii, se merge pe el doar in anumite conditii. Intotdeauna l-as da exemplu pe dl. Crisan, unul dintre ghizii Romaniei cu o mare experienta.
Peisajele autumnale aici in Valea Prahovei si muntii ce o inconjoara sunt diverse…important este sa stii sa le vezi, sa te bucuri de ele, sa-ti tragi un echilibru din tot ce vezi.
Ce sa mai zic despre Rares, este surprinzator :)) La 9 luni si jumatate face o multime de chestii :))
ApreciazăApreciază
🙂
Muntele are ceva al lui… dar, spre deosebire de oameni, nu iartă greșeala, așa că…
Să-ți trăiască minunile și să te uimească în fiecare zi prin tot ceea ce fac 🙂
ApreciazăApreciază
Intr-adevar, el nu iarta, nu se compara cu oamenii. Insa de multe ori am trait lucruri pe munte din care am scapat: ploi cu tunete si fulgere, viituri…cred ca mai iarta si el cateodata 🙂 Iti multumesc, ma surprind ei zilnic, ma surprind si singur, viata este plina cand vrei sa faci cat mai multe 🙂
ApreciazăApreciază
el te iartă pentru că TU l-ai respectat mereu 🙂
ApreciazăApreciază
Probabil 🙂
ApreciazăApreciază
Citind titlul şi prima parte a articolului, inevitabil mă gândesc la o altă tragedie petrecută tot în această lună. Un tânăr de 31 de ani a murit în Cheile Râşnoavei, se căţăra pe o stâncă, era asigurat dar am înţeles că ceva la sistemul de prindere nu a fost cum trebuie, a căzut, s-a lovit la cap şi a murit pe loc. Oricât de neplăcut ar fi, e necesar a se vorbi despre asemenea cazuri pentru atenţionare, pentru luare aminte. Pe munte trebuie multă atenţie, prudenţă şi da, cred că trebuie apelat la cineva care este în temă, cunoscător. În general vorbind, muntele nu este un loc pentru teribilism, pentru teribilişti.
Castelul Cantacuzino din Buşteni, dincolo de orice altceva, este un obiectiv foarte frumos. Îmi place cam tot, castelul în sine, bisericuţa de lângă el şi curtea, parcul unde sunt amplasate. Cum intri pe alee, în partea stângă este amenajată şi o grotă interesantă, cu un curs de apă şi nişte mici cascade. Sunt şi nişte fântâni arteziene iar priveliştea pe care o ai de pe terasa castelului, spre Bucegi, este cu adevărat superbă. Nu zic că nu sunt şi alte locuri cu privelişti minunate, dar fiecare loc are frumuseţea lui. E adevărat, dacă vrei să bei pe această terasă o cafea cu vedere la Bucegi (şi la castel) , trebuie să plăteşti 10 lei, separat de cei 20 de lei plătiţi la intrarea în curtea palatului. Făceam o comparaţie cu Peleşul, aici poţi să bei o cafea cu vedere la castel plătind doar vreo 7 lei. Da, la Buşteni e cam scumpă viaţa la castel.
Cât priveşte textul de promovare, vreau să spun că am mai citit undeva ceva de genul acesta, o reclamă sub formă de ne-invitaţie :
„Nu mergeţi la… pentru că riscaţi să vă placă şi să mai vreţi !”
Şi când apare Rareş la final, toate celelalte se uită ! Legat de văzut, cred că toată viaţa mai e ceva nou de văzut la copii, chiar dacă între timp ei au crescut şi nu mai sunt nişte copii…
ApreciazăApreciază
Una este sa faci alpinism intr-un cadru organizat sau cu oameni experimentati si alta este sa faci de capul tau. Nu m-am impacat niciodata cu sportul asta 🙂 Pentru ca nu gasesc ratiunea de a ma sui pe un perete…degeaba :))
Castelul este frumos, promovarea greoaie…grotele si cascadele erau de dinainte sa preia actualii proprietari castelul. Ei au defrisat toata curtea castelului…
Oare sunt contorizati la apa? Banuiesc ca nu :))
ApreciazăApreciază
cadru organizat ? ma faci sa zambesc. nu a fost (dupa 90) si probabil nici in viitorul apropiat nu poate fi vorba de asa ceva.
ApreciazăApreciază
Ma gandeam la cum procedeaza jandarmii montani cand le vin cursanti, la tabere de alpinism. Bine, imi dau seama ca va fi cineva interesat de a organiza ceva in domeniul alpinismului…doar atunci cand i se va spune ca deschiderea/amenajarea unui traseu are un cost ridicat. Pentru ca daca ii spui ca nu are cost mare nu va fi interesat :))
ApreciazăApreciază
Multe si marunte, acolo la tine, ai o viata destul de plina si de palpitanta, din cate pot sa inteleg!… Si ma bucur ca nu ai uitat sa ne arati si muntii in splendoarea lor de octombrie racoros! Iar micutul tau e un scump si un dragalas, ca intotdeauna! 😉 Bravo pentru bautul la canita, fiica-mea abia pe la 5 ani a hotarat sa renunte definitiv la biberon!
ApreciazăApreciază
O viata plina :)) Multumesc, aici gasesti de toate. Eu il lasa sa faca doar ce vrea…ca nu poate prea multe :)) Sa stii ca azi a fost cel mai frig din ultima perioada.
ApreciazăApreciază
E bine asa, sa-l lasi! 🙂
ApreciazăApreciază
Da, dar pana la o anumita varsta. Ca daca il lasi mereu :))
ApreciazăApreciază
Ha-ha! Cine te pune să pui şi alte poze alături de cea a lui Rareş? Toate celelelalte devin fără importanţă când apar doi ochi mari, verzi şi curioşi din cale-afară! Să vă trăiască!!!!
ApreciazăApreciază
Aveti dreptate, doar poza lui era suficient. Multumim :))
ApreciazăApreciază