M-am gandit eu ca oricine percepe mai usor informatia daca are si multe imagini. Nu sunt multi care citesc descrieri de trasee, mai degraba omul vede o poza si isi face o parere.
Mai jos va invit intr-un tur de imagini luate in doua deplasari pe Abruptul Bucsoiului. Traseul turistic este marcat cu banda rosie si incepe din orasul Busteni, urmeaza drumul auto spre Gura Diham, urca spre si apoi pe langa cabana Poiana Izvoarelor, mai departe ajunge la intersectia de trasee turistice de la Pichetul Rosu, dupa care poteca devine comuna cu traseul turistic spre cabana Malaiesti pana la intersectia La Prepeleag.
Pana la aceasta intersectie orice turist ce a mai fost pe munte poate urca. De aici, in opinia mea, incepe adevaratul traseu spre Vf. Omu. Iata imaginile:
Langa Poiana Izvoarelor
PANTA NR. 1. Imagine din mica poiana de dinainte de intersectia La Prepeleag. Distanta intre cele doua puncte (poiana si intersectie) este de circa un minut. Se traverseaza o portiune cam salbatica, prin jnepeni mai ales. Trebuie ajuns acolo sus unde este un stalp metalic cu marcajul banda rosie pe el.
Aici este intersectia. Trebuie urcat de la 1760 m la 2507 m altitudine prin zona de abrupt
Aici se termina jnepenisul si se iese in golul alpin
Trebuie ajuns in saua aceea de sus. Ce ati vazut pana acum este parte din Prima Panta ce se vede din poiana de langa intersectie.
PANTA NR.2. Imediat ce se ajunge in capatul primei pante se observa o alta inaltime :)) aceasta din imagine 🙂 Mai jos observati ce se vede cand ajungi si pe varful de mai sus:
PANTA NR. 3…Segmentul cu linie verde semnifica o trecatoare. Traseul coboara, iar din acel loc, printre doua stanci, porneste un altul, si anume traseul turistic Brana Caprelor, marcaj triunghi albastru ce coboara in Valea Malaiesti, la circa 40 minute distanta de cabana Malaiesti. Acea trecatoare este si o intersectie. Traseul de pe Bucsoiu continua sa urce spre stanga iar traseul spre Valea Malaiesti coboara undeva spre dreapta.
A PATRA PANTA, ultima pana la Vf. Bucsoiu. Se zareste acest varf ceva mai departe, in ceata.
Si din varful celei de-a treia pante o imagine inapoi, de unde venisem. Este acelasi loc din care am facut si poza de mai sus
Aspect tot din A PATRA PANTA, partea finala catre Vf. Bucsoiu
Vedere din aceasta parte a traseului, spre Valea Malaiesti, aflata in partea dreapta a sensului de deplasare
Chiar pe Varful Bucsoiu, ultimele doua pante spre Vf. Omu
Coborare de la Varful Bucsoiu, sensul de deplasare spre Vf. Omu
A CINCEA PANTA…cum se coboara de la varful Bucsoiu, mai trebuie urcata o alta panta
O privire inapoi, spre Vf. Bucsoiu, de unde am coborat
Deasupra Pantei nr. 5
PANTA NR.6 si ultima pana la Vf. Omu
In timpul urcusului pe ultima panta
Si asta a fost…sunt „DOAR” 6 PANTE de urcat, din punctul „La Prepeleag” si pana La Vf. Omu. Pe indicator scrie 3 ore si jumatate de urcat din acel punct si pana la Vf. Omu. Noi eram la 10:39 la Prepeleag si urcarea celor 6 pante s-a incheiat la 11:52, fara a de pune un efort deosebit. Un maratonist montan daca alearga/merge mai repede parcurge distanta intr-o ora.
Pana la cabana Omu mai sunt cateva sute de metri
Cabana de la Varful Omu
Am prezentat jumatate din traseul Busteni-Bucsoiu-Vf. Omu, partea cea mai problematica. Cealalta jumatate se desfasoara pe drum forestier si pe poteci, prin padure. Cine are de gand sa incerce o urcare pe muntele Bucsoiu, vede cu ochii lui, cum este traseul. Fiecare apreciaza un traseu in functiile de posibilitatile personale de deplasare.
Oricine isi poate da seama ce inseamna prin acele locuri o ploaie cu fulgere, oricat de mica ar fi aceasta. Pe traseu, in doua locuri, la capatul pantelor prezentate, se afla zeci de stalpi ce trebuiau sa fie montati. De cativa ani zac in acele locuri. Poate ca s-a gandit cineva ca nu este bine sa-i „planteze” pe langa cei deja amplasati. Ar fi presarat toata creasta Bucsoiului cu fiare si s-ar fi pus in pericol orice turist surprins de ploi cu descarcari electrice aflat prin zona.
Inainte de a incheia, mai postez si imaginea cu Valea Bucsoiului. Citisem intr-un comentariu postat pe un site montan, comentariu care am constatat ca a disparut intre timp, desi eu il vedeam deosebit de util. Spunea un cititor pe acel site, ca a participat la cautarea/scoaterea trupului tanarului surprins de viitura si ca Valea Bucsoiului a suferit transformari majore iar accesul este deosebit de periculos. Sunt stanci in echilibru precar…mai spunea acesta ca atat cel decedat cat si ceilalti doi si-au pierdut rucsacii in acea viitura. A lasat si o adresa de contact in speranta ca va gasi cineva acei rucsaci si-i va inapoia. Parerea mea este ca poate printr-o minune sa-i mai gaseasca. Daca totusi cineva ii va gasi cred ca ar trebui sa anunte acest lucru printr-un comentariu pe:
http://www.carpati.org/stire/un_turist_a_fost_luat_de_ape_%C3%AEn_zona_valea_buc_537_oiului/3330/
Subliniez si o idee adusa in discutie pe acel site, de un montaniard cu prenumele Zoly. La fel ca si dumnealui si eu cred ca multi dintre aceia care vin pe Bucegi sunt indusi in eroare printr-o falsa consideratie: valoarea echipamentului montan detinut. Multi isi cumpara cele mai sofisticate chestii montane si uita ca in primul rand omul face haina…
Recent, venind de la Vf. Omu spre Babele, un traseu destul de usor, am fost opriti de un domn. Mergeam prea bine, asta i se paruse lui. Si incerca sa afle ce incaltaminte folosim :)) Trebuie sa va spun ca adidasii nostri la un loc insumau poate 800 lei, ai lui erau peste 1000 lei :)) …una dintre ultimele fiţe montane 🙂 Sa va mai spun ca nu era multumit de ei :))) si cauta sa cumpere altii….dar si ca mai bine ca el merge baietelul meu de 8 ani 🙂
Daca nu ai experienta de munte poti sa porti echipamentul cel mai performant…nu reprezinta o garantie ci doar o falsa impresie ca esti in siguranta!
BUCEGI NATURA 2000 
Frumoase fotografii. Mi-ar fi placut daca le lasai la o rezolutie mai mare totusi. Oricum ai copyright pe ele…deci ai putea sa le lasi si mai mari. Asa as putea sa ma binoclez si eu mai bine la peisaj si la poteci 🙂 Oricum panta, panta, apoi iar panta…si panta iar m-au cam facut sa-mi dau seama de fortele mele si sa stau cuminte acasa. Da, nu e pentru mine. E bine ca ai pus poze. Asa realizez si eu ce pot si ce nu pot. Nu e vorba ca e doar panta dar e si chestia asta cu raul de inaltime….fapt care poate duce la blocaje destul de nasoale pentru mine. Deci…din punctul meu de vedere traseul tau este frumos, iar peisajele sunt superbe, insa din pacate nu te voi insotii aici prea curand 🙂
Off… 😦
ApreciazăApreciază
Ma bucur, ai tras singur concluzia. Printr-o imagine evaluam mai bine o situatie decat din auzite. Lasa, ca in Bucegi sunt trasee pentru toata lumea. Nu are rost sa incepi cu ce este mai greu 🙂 Cu pozele ai dreptate, trebuia sa le las la o rezolutie mai mare pe unele. Le mai inlocuiesc spre seara 🙂
ApreciazăApreciază
mi s-a făcut dor de munte acum!
🙂
ApreciazăApreciază
Muntele are un farmec si un magnetism aparte 🙂 pentru ca reuneste multe lucruri 🙂
ApreciazăApreciază
Ma bucur ca ai inceput acest „serial” de descriere a traseeelor montane. Le cunosti foarte bine si .. dupa cum am vazut mai sus .. incep sa dea „roade”, adica cine vrea sa inteleaga ce trebuie intelege. Succes in cursa (eu nu voi putea sa vin, desi ma inscrisesem la Hobby)! Multa sanatate tuturor si .. numai bine!
ApreciazăApreciază
In timp voi posta imagini de pe toate traseele din Bucegi, sa vada oricine ce inseamna un traseu turistic prin padure, gol alpin, vale… Multumesc! Mi-ar fi placut sa va revad dar poate gasim alta ocazie, de exemplu in Ciucas. Toate cele bune si dv!
ApreciazăApreciază
traseul e frumos,locuri expuse nu prea ai sa zici ca ti-ar fi rau de inaltime,poate doar de altitudine 😛 per total nu e greu dar e lung,pentru panorama pe care o ai de pe varf se merita din plin sa mergi.a fost distractiv anul trecut la M7500,nu credeam ca poate fi parcurs asa repede,totusi batai de cap sunt in jungla de dupa prepeleac 🙂
ApreciazăApreciază
Mie imi place in mod special segmentul dintre Prepeleag si Vf. Omu. La 7500 ne-am propus sa urcam de la Gura Diham si pana La Prepeleag in 1 1/2 ore si tot la fel de La Prepeleag si pana la Vf. Omu. Si daca urcăm mai mult cu o jumatate de ora tot ar fi bine, tinand cont ca venim dupa zeci de kilometri si ca aceasta ar fi principala urcare a traseului de maraton. In jungla aceea de dupa Prepeleag am nimerit noaptea in 2010, este cel mai urat lucru. In acest an, daca startul se va da la ora 18, pe 20 iulie, cred ca vom urca pe Bucsoiu la 5-6 dimineata. Deci vom urca pe zi prin jungla 🙂
ApreciazăApreciază
Cred că este o prezentare foarte bună a acestui traseu, făcută într-un mod minuţios, să înţeleagă oricine, foarte detaliată, foarte grăitoare şi utilă, mai ales după cele întâmplate în acea dificilă zi de sâmbătă, 23 iunie 2012.
Apreciez efortul de a face atâtea lucruri în acelaşi timp : parcurgerea acestui traseu dificil, scoaterea unui timp cât mai bun, efectuarea de fotografii cât mai multe şi relevante, şi în faţă, şi în spate, şi pe lateral, ce să mai spun, multe aprecieri !
ApreciazăApreciază
Multumesc! Sa vada oricine cu ce se „mananca” Bucsoiu 🙂 Mai faceam si altele pe acea portiune de traseu: mancam miez de seminte, banane, vorbeam cu Razvan, m-am si abatut pe o brana pentru alte imagini nepostate, am fotografiat si o capra neagra, poze si la intrarea pe „traseul” spre Pestera din Bucsoiu…trebuie sa faci tot ce poti de fiecare data 🙂 Sa ne auzim cu bine! 🙂
ApreciazăApreciază
Mă încumet; nu pare un traseu atât de anevoios…adică mă încumet, fireşte, să îi însoţesc cu gândul pe cei temerari, oameni gigantici le-aş spune, aidoma uriaşului care e muntele, cel pe umerii căruia urcă atâţia, simţindu-se poate mai aproape de cer, umeri care câteodată îi scutură pe unii care nu ştiu să îşi asculte paşii, şi care şi-i cred că ar putea fi proiecţii mai ample, cei care sfârşesc uneori printr-un hău, cei pe care muntele câteodată îi înghite, doar că nu din vina lui.
ApreciazăApreciază
Acesta este in opinia mea cel mai dificil traseu turistic din Bucegi. Mai sunt alte cateva zeci, mult mai prietenoase, pe acolo ai cum sa te incumeti si real 🙂
ApreciazăApreciază
Prezentare foarte edificatoare si educativa pt. frumusetea si dificultatile traseului.Si cine altcineva decat OMUL LOCULUI,cunoscator si antrenat,e mai in masura sa-i atentioneze pe eventualii amatori „de a se simti mai aproape de cer”.Cine are ochi,sa vada,cine vrea sa auda,cine are minte sa inteleaga -mai ales din imaginea MEMENTO a Vaii Bucsoiului-ca uneori muntele ii scutura de pe umerii sai „pe unii care nu stiu sa-si asculte pasii”(citat din comentariul Cameliei/Perfectiune)!!!
ApreciazăApreciază
Traseul, pe cat de dificil pare a fi, este frumos in felul sau. Fiecare loc al Bucegilor are specificul sau, nu este doar munte si atat. Imi place sa cred ca majoritatea stie acest lucru…
ApreciazăApreciază
M-a amuzat secvenţa cu „mergeam prea bine, asta i se păruse lui”. Păi nu ştia cu cine are de-a face, nu i-aţi spus ? Cum de v-a nimerit tocmai pe voi ? O fi rămas cu impresia că datorită încălţămintei mergeţi aşa bine !
ApreciazăApreciază
Se intampla in felul urmator 🙂 Noi eram trei, doi alergam foarte bine, al treilea nu alerga. Si il asteptam in unele puncte de pe acel traseu. Mereu il depaseam pe acel domn. Cand trecea pe langa noi, atunci cand ne opream sa-l asteptam pe colegul nostru, el ne privea curios. Si o data, de doua ori, pana la urma, a venit omul sa ne pipaie adidasii, sa intrebe de firma, detalii…alta era „problema” iti dai seama. Nicidecum incaltamintea :))
ApreciazăApreciază
Ultima poza e cea mai frumoasa :).
Despre irisi vroiam sa iti spun ca de obicei in anul in care sunt plantati, pentru ca au fost deranjati, nu infloresc. Si in plus , cum probabil ti-am mai zis, in ghiveci s-ar putea sa nu se simta ca la ei acasa si sa nu se manifeste in deplinatatea frumusetii lor .
ApreciazăApreciază
Mai trebuie sa astept asadar inca un an? :)) Asta este, mai astept 🙂 Da, mi-ai zis ca nu se simte in largul lui intr-un ghiveci, desi l-am ingrijit bine si este foarte inalt.
ApreciazăApreciază
Revin mereu sa revad imaginile spectaculosului traseu si cel mai mult ma impresioneaza privirea de sus asupra Vaii Malaiesti.Dar trebuie sa-ti marturisesc si atractia magnetica spre V. Bucsoiului,pe care am tot vazut-o si de jos si de deasupra si a carei parcurgere o aveam in plan.Dar dupa cele intamplate saptamana trecuta incep sa am retineri.Desi sunt nenumarate alte trasee care au facut victime,asta nu m-a tinut pe loc,dar acum parca e altceva…poate si coincidenta de nume al victimei cu al baiatului meu cel mare…poate un inceput-intarziat- de deschidere a „ochilor mintii”…?!?!?! Astept sa-mi spui ca… Cineva intreaba de mine pe acasa, iar eu O caut pe coclauri!!!
ApreciazăApreciază
Sunt niste inaltimi cu o panorama deosebita pe vreme buna. Acesta este unul din motivele pentru care imi place traseul. Urci mai greu dar ai ce vedea la tot pasul, nu este un traseu comun. Mai bine lasi Crisan, prietene, Valea Bucsoiului pentru o vreme. Citeam pe carpati.org ce scrisese cineva. Valea a devenit periculoasa prin stancile aduse de viitura si lasate intr-un echilibru precar. Si eu sunt curios sa vad ce aspecte noi au aparut, dar nu cred ca o voi incerca in acest an. Lasa ca eu cred ca esti destul de prudent si intelept in a lua decizii in diferite situatii pe munte. Deci nu are cum sa te caute „cineva” pe nicaieri. Sa-si puna pofta in cui 😉
ApreciazăApreciază
Cam târziu am intrat pe pagină… în august 2012 am reuşit performaţa (pentru mine) de a urca pe traseul Jepii Mari – Cabana Babele. Un traseu despre care auzisem doar poveşti de groază… L-am dus la capăt cu dorinţa de a mă întoarce pe acolo. Avem fotografii frumoase, acolo am văzut de înseamnă natura în toată splendoarea ei. Vrem să atacăm traseul spre Vârfu Omu, încă negociem pe unde… Articolul tău este foarte interesant, pozele sunt cât se poate de explicite, mai ales pentru cei care stau pe scaun toată ziua şi îi apucă dorul de călătorie 3 zile pe an (ca noi). Sper să ajungem şi să aducem poze cel puţin la fel de frumoase.
ApreciazăApreciază
Pot sa va spun ca din punctul meu de vedere, traseul de pe Bucsoiu este traseul de prin Valea Caraimanului de doua ori. Eu asa spun „Bucsoiu este de 2XCaraimanul”. Este mai lung si mai greu, dar este superb. Va inarmati cu rabdare, moral bun, apa si hrana, si pe vreme frumoasa va fi o experienta de neuitat. Poate ajungeti in acest an, sigur apoi veti mai dori sa urcati pe acolo. Este o performanta.
ApreciazăApreciază
Salutare,
Am si eu cateva intrebari de om necunoscator al traseelor busteni-bucsoiu.
1. Sunt doua sau mai multe trasee?;
2. Iti trebuie echipament si cunostinte de catarare (citisem pe undeva „noroc ca aveam corzile si hamurile” – cacofonia inclusa in citat)?;
3. Traseele sunt bine marcate?;
4. Din punctul meu de vedere pantele nu par a fi ceva de speriat (la modul clacare psihica) mai putin panta nr 3 (cf fotografiei nr 7) a doua jumatate a liniei verzi, ai potecuta pe care sa treci sau iti trebuie ceva echipament special la acea portiune?
ApreciazăApreciază
Salut, Mihai
Traseul Busteni-Bucsoiu este unul singur si este marcat cu banda rosie. Uneori merge alaturi de alte marcaje turistice sau intersecteaza altele, dar asta nu inseamna altceva… este doar un traseu turistic.
Stii, traseul imediat de la Prepeleag incepe sa te solicite, initial prin jnepenis apoi vin pantele mai inclinate. Dar nici vorba de hamuri si corzi, cine stie pe unde s-au bagat si oamenii aceia care au scris acea expresie. Iti dai seama ca nu mai era turistic traseul 🙂 Este insa un traseu pe care trebuie sa pleci echipat, sa ai ceva de ploaie, de frig, mancare, apa, telefon… dificil cand este ceata, interzis cand este zapada.
Nu as putea spune ca este un traseu bine marcat, prin jnepenis poti gresi poteca, dar daca revii cand iti dai seama de eroare, nu ar fi decat problema ca pierzi timp. Si pe stanci este marcajul cam sters. Insa cand ai iesit dintre jnepeni si ajungi in capatul primei pante, apar si stalpii metalici, orientarea nemaifiind o problema asa de mare.
Urcusul pe acele pante, poate fi placut doar in conditiile in care stii sa admiri peisajul, nu te intrebi cat mai este pana la cabana, atunci cand chiar crezi ca faci o excursie de placere. Da, la acea traversare, nu ar fi rau sa ai o bucata de 5-10 metri de coarda/cordelina, decizi acolo daca ti se pare riscant. Eu nu am vazut pe nimeni sa intinda o coarda, trebuie putina atentie… insa acum depinde de fiecare cum este obisnuit cu muntele. In niciun caz traseul acesta nu este o plimbare de genul Sinaia – Cota 2000, Pestera Ialomitei-Vf. Omu, ar fi undeva in opinia mea, cam de 2 ori Jepii Mici 🙂 ca lungime si dificultate.
Nu stiu cat am fost de explicit, dar incearca acest traseu prin luni de vara, acum sigur mai este zapada si gheata.
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru lamuriri. Planuiesc sa ajung pe acest traseu undeva in iunie (daca imi permite punga-si eventual sotia :)) ) Daca nu reusesc in iunie atunci sigur Iulie voi face acest traseu.
ApreciazăApreciază
Cu placere. Sa iti iei lichide la tine, ca nu gasesti nimic mai sus de Poiana Izvoarelor pana la Vf. Omu. Este un traseu deosebit de frumos… si de greu. Dar se pare ca lucrurile frumoase nu sunt usoare 🙂 Toate cele bune si sa ne auzim cu bine.
ApreciazăApreciază
Am reusit sa ajung saptamana trecuta pe acest traseu. Absolut superb. Cu siguranta voi reveni. Prea multe frumuseti pentru a le gusta pe toate intr-o singura vizita.
Traseul este unul obositor, de anduranta ai cu multe pasaje destul de expuse si nu indeajuns de multe lanturi. E clar ca fara ghete sau bocanci cu aderenta, traseul nu poate fi facut. La mine a durat cca 7 ore de la complexul Diham pana la Omu dar sunt 7 ore de urcus pieptis in mare parte.
Pentru cei care se incumeta, tot efortul merita.
ApreciazăApreciază
Saptamana aceasta a fost destul de ploioasa, ma bucur ca ai reusit sa atingi ceea ce ti-ai propus. Mie imi place acest traseu tocmai pentru ca este dificil. In alergare, il pot face in circa 3 ore. Da, ca plimbare, pe vreme buna, merita sa urci Bucsoiul… dar trebuie sa ai conditie fizica. Multumesc pentru relatare.
ApreciazăApreciază