Cum ma trezesc eu azi-dimineata…din pat, scriu si locul de dormit pentru ca uneori mai dorm si prin fotoliu, unde ma prinde somnul…ma uit spre geam, parea ceata.
Merg la geam si vad ca de fapt era vant puternic, zapada era viscolita…si eu care stabilisem sa merg pe munte, undeva.
Intru la baie, ma hlizesc prin oglinda, ca asa fac de obicei, mi-am lasat putin barba…unii zic ca asa imi sta mai bine, altii ca nu…primii ca am 20 si ceva de ani, altii ca sunt prea serios. Pana la urma ei cu zisul, dar ma duc eu la fereastra, ma uit iar afara, si imi spun ca daca totusi plec, unde sa ma duc asa cu fatza asta pe munte, pana la urma gandul ca imi ingheata fatza a fost decisiv.
Si suna telefonul si stabilim, restabilim o alta ora, vantul se mai domoleste, ne intalnim si plecam…”i-am dat cu praf de mers” cum zice cineva.
Inainte de a pleca mi-am pregatit rucsacul, cu gandul la bocancii cu talpa dura…ce dor or fi avut ei de picioarele mele 🙂 Mie imi place sa am gleznele libere si cand calc stramb tot nu se intampla nimic, se sucesc putin dar sunt flexibile 🙂 Mi se pare si mie ciudat…iar bocancii iti tin glezna fixa. Toata lumea spune ca asa trebuie, pe mine ma chinuie la maximum chestia asta, dar nu zic nimic…cat poate sa ma chinuie, cateva ore 5-8 🙂
Cand m-a vazut Razvan cu ei, prietenul ce m-a indemnat la competitii montane… se minuna de ei, el cunoaste cam orice accesoriu de echipament montan, se pricepe foarte bine, am auzit si cat costa bocancii din picioare…peste 200 euro…daca nu zicea el eu nu o stiam, nu am platit un ban pe ei…oricum nici nu dadeam atatia bani… Am vazut fel si fel de oameni. unii cu echipament montan si de 8000 lei, dar omul face diferenta, asa cred. Sunt unii dintre acestia bine echipati, doar echipamentul este de ei, care merg 100 de metri prin padure si-si rup picioarele, asa sunt de bine pregatiti.
Am si un pariu facut, sa urc in vara din Busteni spre VF. Omu prin Valea Cerbului…in slapi. Bineinteles ca o sa castig pariul…o sa imi iau trei perechi de slapi si tot ajung, oricum o sa fac mai putin decat timpul pe indicator…sa vedeti cum i las fara bani :)))
Si astazi am pornit…este Craciunul pe stil vechi, pe o vreme cam aiuristica
De pe geam, afara, inainte de plecare…vad ca acum am modificat anul de pe poza…cred ca toate pozele facute pana acum in 2012 sunt datate tot cu 2011
Pe drumul forestier Poiana Tapului…cu prietenii, nu prea se simtea vantul in padure
Drumul este blocat pana la intersectia cu drumul Vulpariei, deci daca aveti masina si doriti sa mergeti pe acolo, evitand DN1 nu veti trece…
Crezusem noi ca vantul nu se strecoara prea bine si prin padure…dar abia am reusit sa ascund aparatul
Si la Cota 1400 am avut parte doar de surprize. Stiam ca drumul auto este inchis, dar nu ne asteptam ca parcarea hotelului sa fie goala
Foarte frig, vant puternic, aici erau -4 grade, sus la Cota 2000 erau -9
Cand am vazut ca si la telecabina este inchis, abia atunci am inteles ca toata zona este pustie. Nimeni pe drum, instalatiile de transport pe cablu nu functionau, toate unitatile turistice inchise…pana la urma am gasit deschis la terasa lui Sami si am intrat la un ceai…el zicea vin fiert, dar sportivii si copiii sunt cu ceaiul :))
Poate acolo la Casa de Odihna a Salvamontului judetean sa fi fost ceva animatie…nu ma pot abtine sa nu scriu ceva de constructia asta nenorocita, ridicata fara niciun scop sanatos, decat acela al risipei banilor…11 miliarde lei vechi, facturi gigantice la intretinere…
Si asta este prima ciorba pe anul acesta, si cred ca urmatoarea va fi pe la sfarsitul lunii. Acest tip de ciorba l-am mancat dupa mai bine de 10 ani, deci a fost reusita. La vanzare nu erau astfel de ciorbe pentru ca la terasa aceasta nu se vand ciorbe. Nu mananc ciorbe nici daca le face cel mai bun bucatar, asa cand nu am ce face sau cand mi se pare o curiozitate incerc cate una…dar de fel in meniul meu nu sunt cuprinse ciorbele. Si de la ciorbe iti faci stomacul mare, deci o burta mare :)))
Vantul a viscolit zapada
Din cauza vantului puternic nici telegondola nu functiona…abia ne-am intalnit cu putine grupuri de turisti
Prin padure, la coborare
Drumul Cotei 1400 este destul de greu accesibil, este riscant…iar daca vreti sa ajungeti mai sus de hotel, la prima curba este gheata si nu puteti urca…
Deja in oras…mi se pare ciudata treaba ca nu a fost data o avertizare cu acest vant…am mai zis-o ca astia de la meteo, ascund anumite informatii ca sa vina lumea sa-si cheltuie banii…
BUCEGI NATURA 2000 
Muntele e frumos oricand;poate fi neplacut,dificil,chiar periculos dar tot frumos ramane! Ati fost indrazneti sa infruntati viscolul,dar prin padure cred ca vantul era atenuat.In Bucuresti a batut un vant turbat;toata noaptea s-au auzit zgomotele crengilor rupte,ori ale difertelor obiecte zburand de prin balcoane,alarme de masini,asa cat tot la tine e mai bine…Vei ajunge cu siguranta la Vf. Omu in slapi,dar atentie la coborare;sper ca nu face parte din pariu…
ApreciazăApreciază
Trebuia sa ajungem la un moment dat si la Cota 2000 ca sa luam pe cineva cu noi…dar ne-a zis sa nu urcam ca-i este frica pentru noi, ca bate vantul, este viscol :)…bine, acum noi am spune glume si pe orice viscol, dar nu a vrut sa o luam, va cobori maine cu telecabina daca se va opri vantul. Coborarea in slapi nu face parte din pariu 🙂 V-am mai zis ca fac pariuri doar daca stiu ca le castig! 🙂
ApreciazăApreciază
Adrian 🙂 cred ca a fost o avertizare asa „pe sub mana”, cel putin aici, la Bucuresti, asa a fost… azi noapte mergand prin oras cu masina am intalnit multe echipaje de pompieri care incercau sa inlature copacii cazuti… n-am mai prins de ceva ani o astfel de furtuna…(aici doar a plouat TARE, nu-i zapada…)
ApreciazăApreciază
Niciodata nu urmaresc prostiile debitate la tv, la rubrica meteo, sunt niste pacalici mincinosi si ridicoli…intru pe un site sigur, cand am nevoie sa stiu cum va fi vremea peste o zi, doua…deci la voi a plouat!
ApreciazăApreciază
well, da, a plouat si ploua si acum… eu aseara cand a inceput furtuna m-am uitat pe mai multe site-uri, nici o avertizare, nimic nici la stiri, nu mi-a venit sa cred… aveam senzatia ca se darama bucati din bloc…si azi dimineata, culmea, recomandare: „nu parcati linga copaci” de parca ai avea multe, nenumarate variante de parcat, eu unul, seara dau ture si peste 20 de minute sa gasesc un loc liber….
ApreciazăApreciază
Pe noi mereu ne ia prin surprindere vremea, la multe de altfel suntem nepregatiti pentru ca gem institutiile statului de prosti si incompetenti. Nefericita treaba sa pierzi timpul dupa un loc de parcare…
ApreciazăApreciază
da, asa e, din pacate cu parcarea. De asta am si renuntat sa mai merg prin oras cu masina, merg doar cand e absolut nevoie. In rest, daca e frumos, merg mai mult pe jos…3,5km pana la servici, plimbare de placere 🙂 🙂 Dar azi noapte, pe furtuna aia… a fost greu pe jos si pana la masina :))))))
ApreciazăApreciază
Bucurestiul are o multime de probleme…sunt si lucruri frumoase, dar eu de cate ori ajung in el nu stiu cum sa plec mai repede 🙂 Brasovul este dupa mine un oras in care as locui cu placere, daca nu ar fi Valea Prahovei, are ceva aparte, altfel de oameni, alta atitudine…nevoit ajung in Capitala. Vad ca te pastrezi in forma cu mersul pe jos…este cel mai bun in unele cazuri 🙂
ApreciazăApreciază
te cred, si eu as pleca de aici… dar deocamdata nu am cum :))
Mersul pe jos doar dezmorteste un pic… nici vorba de forma 🙂
ApreciazăApreciază
Este bine ca te-ai adaptat 🙂 Eu am stat vreo 7 zile si mi s-au parut un veac 🙂 3,5 km nu sunt chiar un pic de dezmortire :)…stiu pe unii aici care nu merg nici macar pe jumatate 🙂
ApreciazăApreciază
Parca am vazut un pic de barba fotografiata din profil :). Cred ca nu o sa ne lasi prea mult in intuneric si o sa ne satisfaci si curiozitatea de a te vedea cu barba si sa ne dam si noi cu parerea despre noua imagine.
Eu am mers pe munte cu espadrile (era vara) cu talpa de papura si a cam ras atunci un nene salvamontist din…Sinaia parca, m-a poreclit Păpurică . Asa ca initiativa ta cu slapii s-ar putea sa nu fie chiar o premiera.
Ciorba o fi umfland ea stomacul la inceput, dar mie imi place la nebunie.”Nicio zi fara ciorba/supa” este deviza mea, si nu ma ingrasa :).Ca si daca ar ingrasa, tu la cat de supraponderal esti…. 🙂
ApreciazăApreciază
Nu, Mihaela, doar nu o sa apar cu barba…asta cand voi fi vreun mos senil pe la 80 de ani 🙂 Lasa, e mai bine fara barba, mustata, sa fiu copil nu om serios…oricum nu ar fi decat adevarul :))) Parerea mea este ca pe munte, vara, pe Platou, poti sa mergi si in espadrile si in adidasi, eu pe iarba merg si descult…decat sa mergi incomod incorsetat in bocanci. Rar de tot, -desi foarte multi merg in bocanci si vara pe munte, ca asa este indicat 🙂 – port eu bocanci vara. O gheata sport sau un adidas usor si cu talpa aderenta este cea mai buna.
Păpurică este un alint frumos :)) Cu slapii a fost premiera cand am facut pariul, ca l-am facut cu oameni care nu accepta sa iasa din bocanci nici vara, pe motiv ca esti mai sigur. Mie imi place sa fiu usor, sa ma misc lejer nu sa trag dupa mine picioare prinse ca in atele 🙂 dar pe acel traseu cred ca voi fi primul si singurul nebun, important este sa rad de ei, -altii de mine-,ca voi ajunge inaintea lor la Vf. Omu.
Mi-am descoperit anul acesta cu ajutorul unui fost militar in Iraq o sumedenie de lucruri…printre altele o ambitie uriasa si rezistenta fizica, pe alocuri l-am si intrecut, pe alocuri doar. Mai faceam si in anii trecuti excursii dar in 2011 am fortat ritmul si pot merge si alerga trasee foarte lungi. Din Busteni la Vf. Omu apoi pana in Bran si inapoi la Busteni…deci cu siguranta voi castiga pariul la pas domol. Mai sunt si carcotasi care spun ca dupa 25 de ani nu mai esti prea apt de efort 🙂 In schimb eu acum ma simt foarte in forma…ca sa nu mai zic ca la un concurs un domn de peste 50 de ani cu ceva burta, a scos suflul din mine…fugea viezurele de manca pamantul, ma si intrecut de cateva ori, iar la final a venit cu vreo 7 minute in urma mea 🙂
Stii ca numele meu este chiar felul intai, am stramosi renumiti in arta culinara…ca si cu alte gene, nici aceasta nu a ajuns si la mine…iar acea deviza cu „nicio zi fara ciorba/supa” ar fi condamnare :)) Mi-a placut chestia cu supraponderalul, punct ochit, punct lovit :)) Dar ma simt obosit dupa ce mananc ciorbe, parca imi taie orice elan 🙂
ApreciazăApreciază
@ Adrian,
Bună ziua prietene !
„ Și de la CIORBE îți faci STOMACUL MARE, deci, o BURTĂ MARE ” !!!
Da, ai dreptate iar eu sunt martorul cheie !
Și-atunci eu, care după aperitiv mănânc cu poftă o CIORBĂ sau o SUPĂ , ce să fac ?
Să renunț la ciorbă și supă în favoarea SILUETEI ?
Și la mine a nins dar zăpada se topește…
O duminică frumoasă !
Alioșa.
ApreciazăApreciază
Buna ziua d-le! Nu, eu zic sa mancam fiecare dupa cum ne cere organismul…eu cu mancarea sunt ca un copil cu toane, acum vreau un lucru, peste o ora nu-l mai vreau, plec si in miezul noptii sa cumpar ceva daca am pofta, de regula mananc ce imi vine in minte, nu imi impun sa aleg ceva. Pentru ca nu as stii! La cumparaturi ma duc cu o lista ca uitucii, oricum si cu lista si fara lista cumpar toate prostiile…norocul mare este ca la piata de legume si fructe, s-au obsinuit vanzatoarele cu mine 🙂 Acolo sunt cel mai bun, nu cheltui niciodata cat face, oricum eu disper pe toata lumea, pipai portocalele, kiwi, imi aleg ce vreau, saptamana trecuta cumparam 3 kg de struguri si cum nu mai erau intr-o lada, vanzatoarea s-a dus la alta lada sa ia din ea…mie mi s-a parut ca nu e chiar lada potrivita si am ales alta :)) La cam o luna de zile cand cumpar ceva si vad ca vanzatoarea imi strecoara si altceva, care mie nu mi se pare ca este ce am vrut, i spun sa le pastreze ca nu mai vreau…
Este problema mare cu mancarea…deci fiecare sa manance ce vrea, si pe masura efortului depus 🙂 Trebuie sa nu exageram…chiar daca nu ajunge pana nu ramane 😉
Aici zapada nu se topeste, temperatura este potrivita, a iesit si soarele, este plafon noros inca pe Bucegi…s-ar putea sa fie frumoasa duminica, nu stiu cat voi sta pe acasa 🙂
ApreciazăApreciază
„omul face diferenta”…iar acel echipament poate fi unora o împovărare dacă nu şi-au deprins alte iscusinţe, dar nici nu cred că s-ar avânta prin toate coclaurile pe o vreme într-atât de neprietenoasă; cred că ar sta unui loc mai ferit de urgie, mai puţin aprig ca dezlănţuire. Voi iubiţi senzaţiile, printre altele şi le sunteţi şi iscători, mai cu seamă că sunteţi dorinţă de încumetare…iar tu, mai presus de toate, cunoşti muntele ca nimeni altul; îl ştii, pentru că l-ai trăit.
ApreciazăApreciază
Pe munte ai o multime de alternative, pe orice vreme…sunt trasee scurte si mai lungi. Pe ninsoare si vant nu mergi pe Platou pentru ca acolo, in zona montana inalta vantul are o alta intensitate. Nici pe poteci de abrupt nu este indicat…noi am fost pe drumuri forestiere, accesibile pe orice vreme. Orice iesire pe munte trebuie sa fie de placere, nu o aventura careia sa-i scapi hăţurile. Calculezi implicatiile…un om de munte adevarat cunoaste faptul ca in orice ezcursie trebuie sa dai dovada de prudenta si sa stii cand trebuie sa renunti. Fiecare traseu din Bucegi il impart in minte, in mai multe segmente. Daca intr-unul din segmente se intrevad probleme, traseul se schimba…cine isi ia riscuri inutile inseamna ca nu a invatat nimic din viata! De aceea, si mor multi pe munte, pentru ca merg pe el ca prin curtea proprie, fara sa tina cont de nimic…si aici orgoliul, incapatanarea, infatuarea, prostia si altele…se taxeaza atunci cand te astepti mai putin. Cunosc o multime de oameni care se numesc ei insisi „montaniarzi vechi”, i vad uneori dand aceleasi sfaturi turistilor…sunt doar o mana de betivi, care nu au facut nimic la viata lor, decat sa stea in diferite locatii de pe munte si sa bea, sa vorbeasca despre presupuse aventuri montane. In fapt, daca i lasi singuri pe o vijelie cum a fost ieri, nu au nicio sansa…mor ca orice prost!
ApreciazăApreciază
Adriene, bag eu seama ca ai ceva cu ”doamna barba”, care tine de cald mult si bine pe vremuri deloc prietenoase. 😀 atunci se impune, in rest… la fel ca si tie, imi place sa o vad cum dispare. 😉
ApreciazăApreciază
La batranete o sa am ca sa par intelept…un senil intelept 🙂
ApreciazăApreciază
:)) si eu ”m-am” vazut de multe ori, cu o barba mare, alba, in jurul unui foc impreuna cu multi copilasi, povatuindu-i. 🙂
ApreciazăApreciază
Misto imagine ti-ai facut 🙂 cat de multi copilasi?
ApreciazăApreciază
eu sper ca vor fi multi, al caror interes comun va fi muntele si nu numai. si mai sper ca langa mine, atunci, tot cu o barba mare si alba, :)) sa fie si colegul meu de banca.
cu siguranta acei copii vor avea ce sa invete! 😀
ApreciazăApreciază
Si sa mergem noi cu o ceata de copii dupa noi…Razvanel, eu sunt de-a dreptul inspaimantat de alti copii, tie iti doresc sa ai cati vrei, glumesc…sa speram ca vor avea ce invata. Oare cum am arata noi mosi? Cred ca este nasol, cu bastonul dupa noi…poate uitam si cum ne cheama… 🙂
ApreciazăApreciază
peste cativa ani o sa apara presul fermecat pe piata. achizitionam cate unul si scapam de bastoane! :))
ApreciazăApreciază
:)) Atunci sa fim pe faza :)) Bastoanele sa le tinem totusi, pentru altii 🙂
ApreciazăApreciază
Ce frumoase-s urmele pe zăpadă…bine că nu-s…de urs 🙂
Faine poze! Cum ne-ai obișnuit.
ApreciazăApreciază
:))) Multumesc! 🙂
ApreciazăApreciază
salutare
interesant blog si ti se potriveste foarte bine
m-a amuzat discutia cu razvan: as vrea sa va vad pe amandoi mosi,
cred ca veti fi la fel de cuminti cum va stiu
ApreciazăApreciază
Buna Roxana, ma bucur sa te „vad” 🙂 Multumesc mult de apreciere! Stii si tu foarte bine ca unii nu au fost prea in regula de-a lungul timpului. Cand tu scriai vorbeam la telefon chiar cu Razvan 🙂 Iti imaginezi ce mosi cuminti vom fi! :)) Acum ne-am reintalnit dupa despartirea de anii liceului, mai stii ce clipe frumoase au fost? Si stii ce facem? Alergam ca doi zapaciti pe la toate maratoanele si competitiile montane…nu prea ne-a venit mintea, la fel suntem, cum ne stii 🙂
ApreciazăApreciază
ha ha :))
ApreciazăApreciază
Pt. maratonistii montani:cred ca abia deacum incolo veti creste ca performanta.Experienta acumulata in pregatire si in dozarea efortului,rezistenta psihica,maturitatea,faptul ca nu v-ati consumat resursele inainte de vreme pastrandu-va interesul,prospetimea,toate sunt atuuri…Succes!
ApreciazăApreciază
Asa am zis si noi, am mai prins ceva experienta. Acum sa vedem anul acesta cum ne vom prezenta. A fost bun si 2011 🙂 speram sa fie si mai bun 2012. Multumim!
ApreciazăApreciază
ma bucur ca nu v-ati schimbat, asa va mentineti tineretea si pofta de viata si ma bucur sa va „vad” si sa aflu vesti despre voi si, cine stie, poate chiar o sa ne si intalnim mai repede de 10 ani
ApreciazăApreciază
Pai stii si tu, ca foarte bine ne putem suna toti, intre noi si stabili o zi, nu trebuie sa treaca 10 ani 🙂
ApreciazăApreciază
eu is liber maine! ne vedem? :))
ApreciazăApreciază
Cred ca este ocupata 🙂 Lasa si tu pentru la vara 🙂
ApreciazăApreciază
din pacate are dreptate Gabi, sunt la servici, dar cine stie poate nu lasam chiar pentru la vara, oricum daca ajung in busteni va dau de stire in timp util
ApreciazăApreciază
Asa este cel mai bine Roxana, sa ne vedem cand reusim, cand vrem, nu dupa inca 10 ani 🙂 Altfel chiar o sa amanam pana la acele bastoane :))) Multumesc, ne vom auzi din timp!
ApreciazăApreciază