IZVORUL DE APA VIE DIN BUCEGI…DOAR UNUL ASTAZI

Acum ceva  ani, prin 1993, un bun cunoscator al muntilor m-a „invoit” de la parinti si m-a dus cateva zile prin Bucegi. Mi-amintesc si acum cat de greu a fost traseul pana la Pestera Ialomitei.

Nu aveam nici buletin la acea data, urma peste cateva luni. La acea data nu era nicio constructie in fata pesterii ci doar o mica bisericuta inauntru. Undeva in dreapta intrarii era o banca si o masa. La acestea mai stateau fie turistii, fie calugarii.

Un monah ne-a dat cateva lumanari si am intrat prin pestera. Chiar mi-a placut…nu stiu cat am mers. Dupa ce am iesit ne-am dus unde aveam o camera. Noaptea auzeam rugaciunile acelora care au luat decizia de a-si inchina viata Tatalui.

Stiu ca ma enerva gandul ca parintii mei aveau atata incredere in cel care ma ducea pe munte de la varste fragede. De la chiliile calugarilor coborai spre pestera pe langa un izvoras nu erau treptele de astazi. M-a atras inainte sa trec podul peste Ialomita, cimitirul calugarilor. Nu stiu de ce am stat pe acolo ceva timp mai ales la o sculptura in stanca.

Parintele cu parul alb, care era si staret m-a vazut pe acolo si a trimis un calugar sa ma duca si prin biserica veche. Omul muntelui ce ma adusese la Pestera era in cabana la Padina unde se cunostea cu mai toti de acolo. Intr-o alta seara am fost si eu cu el la cabana, unde am auzit atatea despre muntii Bucegi. Chipurile unora mi s-a intiparit pentru totdeauna in minte. Pe unii i revad in fiecare an, insa sunt din ce in ce mai putini. Ei nu mai stiu cine sunt, copilul de altadata. Cu altii, cand ne intalnim abia ne mai putem desparti…

Calugarul m-a dus si m-a lasat singur in biserica ce astazi este inchisa. Stiu ca ma gandeam cum or trai oamenii aici iarna. Mancarea era fie mamaliga cu preparate obtinute din lapte, fie ciorbe. Ironia este ca mi-e nu prea imi plac ciorbele…

Aveau si vaci pe atunci cei care alcatuiau obstea manastirii. La cateva zile de la sosirea noastra, omul muntelui care ma adusese la Pestera, m-a luat intr-o plimbare prin Cheile Ursilor. A fost un traseu ingrozitor…nici nu mai stiu de cate ori m-am udat la picioare. Am iesit la o stana de unde trebuia sa aducem la manastire niste burdufi de branza.

La intoarcere mi-era sete si am intrebat daca pot bea apa din Ialomita. Calugarul a spus ca pot. In seara aceea, am stat printre cei de la bucatarie…ascultand. Mai intrebam si eu cate ceva ca de atunci eram curios. Calugarul mi-a promis ca a doua zi ma duce la un izvor intr-o pestera. A trecut greu noaptea pentru ca eu asteptam cu nerabdare sa vina a doua zi. Oricum eram treaz inainte sa bata clopotele…

Pe la pranz am plecat. Stiu ca am intrat intr-o pestera si ca in capat era un izvor inconjurat de icoane. De acolo am luat un bidon de apa, parintele explicandu-mi ca apa este cea mai buna la o anumita data, cand se purifica izvoarele. Peste vreo 7 ani aveam sa mai regasesc acel loc. Nu stiu de ce dar nu am reusit atunci sa pastrez nicio amintire despre un reper in teren. Intr-o zi mi-am amintit iar a doua zi eram acolo…

La fel se intamplase si cand aveam putin peste 20 ani. In mintea mea pastrasem amintiri despre primul traseu pe Jepii Mari. Urcasem cu telescaunul din Sinaia si coborasem pe Jepii Mari. La un moment dat mergeam prin ceata si ne-am oprit la o masa cu doua banci unde am mancat ceva. De cate ori am mai urcat s-au coborat pe acel traseu nu am reusit sa localizez acel loc de popas. Pana intr-o zi… Imediat ce s-a ivit ocazia de a merge din nou pe Jepi m-am oprit, si din traseul turistic am inaintat vreo 5-6 metri prin niste tufisuri. Dincolo de acestea zaceau putrezite resturile ce alcatuisera o masa si doua banci. Cand am spus celor cu care eram ca acolo am stat eu cand aveam sase ani, i-am terminat!

La Pestera am stat aproape an de an cateva zile sau o saptamana, niciodata nu au vrut sa accepte cei de la manastire vreo plata, sub pretextul ca nu se poate. La acea pestera cu izvorul considerat de apa vie innoptez o data-de doua ori pe an. Sunt prieteni care asteapta cu nerabdare sa le aduc apa… pentru ei care sunt legati de joburi prin alte orase constituie ceva care nu se poate exprima in forma materiala.

Restul pe altadata…

4 răspunsuri

  1. Salut, ti-am citit povestea cuvant cu cuvant. Am o intrebare, apa vie a vindecat vrunu dintre prieteni tai ? Ochi , stomac … etc? Iti multumesc pentru aceasta poveste si mersi pentru raspuns !

    Apreciază

  2. Scrii aici că părintele a spus : „apa este cea mai bună la o anumită dată, când se purifică izvoarele”. Oare este vorba despre Bobotează ?
    Mâine este sărbătoarea Botezului Domnului sau Boboteaza. În rugăciunile care se citesc cu această ocazie, se spune : ” Astăzi firea apelor se sfinţeşte…” . Este o zi în care are loc o purificare a apelor, a naturii, îndepărtarea răului… Apa este un element primordial, simbol al vieţii, al regenerării, al curăţirii, al purităţii.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: